Ușor ușor trecem la tinute de primăvară, cu un palton deasupra, cu șuba, cu ce se poate. Abia aștept triumful primăverii, să își intre în drepturi complet, să mă bucur de răcoarea dimineții, de ciripitul pasărilor, de cer denin, de mult verde, de fructe noi, de flori, de tot ce ne înconjoară.
Odată cu schimbarea naturii trecem și noi la haine mai subțiri, mai colorate, mai puțin sofisticate. Eu, marea colecționară de sacouri, abia aștept tinute mai colorate. Momentan încă sunt tentată să combin orice cu negru, încă am tendința să aleg mult negru. Pentru că reflectă suferința și durerea care încă îmi predomină sufletul. Până și pozele astea mă răscolesc pentru că deși le postez abia acum, sunt făcute anul trecut după ce am pierdut-o pe mami, la ceva timp. A fost prima ședință foto și îmi aduc aminte cât de greu mi-a fost să pozez, cât de ciudat m-am simțit, ce stări ciudate de nervi și vinovăție aveam. Atunci am realizat că nu mai știu să zâmbesc, încercam și parcă mușchii faciali uitaseră acea expresie, parcă învățam din nou să zâmbesc. Îmi simțeam maxilarul încleștat, dus în spate de atâta plâns. După perioada cruntă din viața mea efectiv am simțit că m-am deformat la față.
Cred că de-asta am tot amânat postarea asta, pozele nu sunt reușite iar acolo e omul din mine care avea sare pe rana deschisă. Timpul nu vindecă nimic, m-am convins singură. Doar ne obișnuim cu durerea, ne împrietenim și în timp ajungem să o tolerăm altfel.
Mare colecționară de sacouri nu sunt, dar imi plac foarte mult, am mai bine de 10 sacouri și niciodată nu sunt suficiente. Un model baby blue îmi lipsea și am găsit un oversized exact cum îmi place mie, pe Femme Luxe, siteul de pe care am tot comandat anul trecut. Îmi place mult modelul ăsta lărguț și abia aștept să îl combin cu haine ceva mai casual și mai…deschise la culoare. Din păcate lumina nu m-a ajutat prea mult și nuanța lui superbă de baby blue a ieșit în poze mai spre alb. Are buzunare și e dintr-un material subțire care necesită călcat.
Mi se pare foarte potrivit pentru zilele calde de primăvară. La fel și jacheta în nuanțe de mov lila. Am fost cucerită de coloritul ei, dar nu prea mi-a ieșit ținuta, recunosc. Eram lipsită de orice idee, inspirație 0. Nici acum nu știu cu ce aș purta-o mai exact, dar știu că îmi place. Are capse, buzunare, e subțirică și foarte comodă. Am purtat-o recent într-o zi de weekend mai caldă și atunci am îndrăznit să o combin cu jeanși albi evazați.
La cea de-a treia piesă comandată am ajuns prin categoria Women’s loungewear sets și este un hanorac negru ceva mai lung, tip rochie. Are în glugă, buzunare de cangur, cum le spun eu și un șnur la bază. Nu e ce îmi imaginam eu, am senzația că în poze părea un material mai gros și l-aș fi preferat așa, dar nah. Se întâmplă să te mai și înșeli în privința alegerilor. E foarte potrivit pentru weekendurile în care se lasă cu KFC, Mc, grătar, practic pot să bag în mine până nu mai pot că nu se vede. Deci e de păstrat. Pozele iarăși nu au ieșit cum trebuie. Era o zi urâțică, mohorâtă, n-am reușit să pozez mai nimic. Am dat luminozitatea mare și mai rău am făcut. Se vede că sunt cam expuse. Dar nah. E riscant când vremea nu ține cu tine și mai porți și negru din cap până în picioare.
Cam asta am vrut eu să vă arăt. Și cu ocazia asta am mai stat și de vorbă. M-am descărcat din nou. Aici e locul în are vocea interioara scrie. În realitate, eu nu sunt în stare să vorbesc despre aceste lucruri. Evit. Nu e ușor.
Promit să revin cu tinute de primăvară mai drăguțe. Simt că hainelor colorate din dulap le e dor de mine. Și mă gândesc să mai fac o comandă de e femmeluxe , de ce nu?!
Pe curând!
Cat de fain e sacoul albastru! Iti sta minunat cu nuanta aceasta si zic asta eu, care nu sunt fan albastru deloc!
Multumesc, Simo! Nu se vede bine in poze, dar are o nuanta chiar faina de albastru. Nu aveam nici unul asa 😛