Ce înseamnă perioada mea de doliu. Ținute negre

Cred știți deja prin ce-am trecut și probabil bănuiți perioada mea de doliu s-a terminat. Vorbind în termeni bisericești, au trecut cele 40 de zile fară ea, dar în sufletul meu doliul persistă pentru nu e ceva ce poți controla iar durerea a fost și este prea mare ca pot zic am trecut peste. Doliul nu ține doar de haine așa cum multă lume crede, e un întreg proces psihologic prin care treci mai greu sau mai ușor. În funcție de situație, fiecare trăim, simțim și trecem diferit prin astfel de momente.

Este extrem de dureros pierzi pe cineva drag, cu atât mai mult când e atât de apropiat și ai o relație foarte bună. Credeam scrisul ajută, dar cred m-am înșelat pentru … scriu și plâng pentru nu îmi vine cred scriu despre asta, nu îmi vine cred mama mea nu mai e, nu o s-o mai văd niciodată.

Nu a fost deloc ușor revin la viața de dinainte, nu am recurs la medici așa cum mulți m-au sfătuit, am încercat singură traversez perioada asta grea, conștientizez pierderea și învăț trăiesc treptat mai departe. Nu e prima dată când lovesc de o asemenea durere, din păcate. Acum 20 de ani am pierdut-o pe bunica mea, la fel de subit și tragic. A fost crunt, ea era ca a doua mamă pentru mine. Nu am uitat niciodată, am întipărite în minte foarte multe momente de atunci și așa am trăit cu ele. La fel ca acum, am rămas cu multe întrebări, durere și suferință în suflet.. Acum 7 ani mi-am pierdut și tatăl, dar durerea nu a fost așa mare. Am suferit puțin și am plâns cred mai mult de ciudă, de ciudă în viața asta nu am avut parte de o familie așa ca în filme, de cei doi părinți, împreună. Au divorțat când aveam 2 ani și pe el l-am revăzut când aveam 11 ani. Apoi ne-am văzut rar, destul de rar. Ca înțelegeți de ce intensitatea suferinței nu a fost la fel.

Acum cu pierderea subită a mamei mi-am dat seama nu prea am haine negre pentru doliu, am stat și 3 zile cu aceleași haine pentru nu aveam variante. Și mi-am comandat ceva de pe Bonprix, chiar dacă după 40 de zile poți renunți la doliul “vestimentar”. Asta a fost prima ședință foto după tragedie…și nu am cuvinte spun ce greu mi-a fost pozez. Credeam o mă ajute fac ceva ce înainte îmi aducea bucurie, dar în schimb aproape îmi venea plâng și urlu de nervi. Nu știu de ce, dar sentimentele astea m-au încercat cel mai des, de disperare, de vinovăție, neputință

Cu toate astea, am reușit scot câteva poze chiar și în doliu. Mi-am comandat o pereche de pantaloni gen jeanși care sunt foarte pe placul meu, ușor evazați și cu talie înaltă. Ce am observat e atunci când renunț la ei și port altceva, îmi e frig la picioare. Nu sunt călduroși, dar simt bine în ei, simt protejează. Nu simt frigul atunci când îi port și asta îmi place la ei. Eu port des evazat, reprezintă oricât de demodat ar fi. Pe site au codul 928182.

Am ales și o cămașă neagră. Trebuia să încep serviciul fizic acum în decembrie și am zis să am și o cămașă, dar se pare că se va pune praful pe ea. Încă lucrez de acasă. E foarte versatilă fiind neagră și simplă și nu îmi pare rău am luat-o. Nr articolului pe siteul Bonprix este 960438.

Am găsit și un hanorac lucrat foarte frumos și îmi place că e călduros. L-am purtat obsesiv într-o perioadă. Are glugă și detalii foarte drăguțe pe șnururi, nu știu cât se vede în poze, dar au cusute perluțe și chestii metalici cu pietricele. Îl găsiți pe site cu codul 931619.  

Căutam ceva la accesorii și am găsit o bentiță lată la un preț foarte bun, doar 25 lei. Îmi place nuanța ei și faptul că pare dintr-o dantelă pudrată. Nr articolului de pe site este 917654.

Știu am vorbit mai mult despre mine și doliu decât despre fashion, dar e cam greu îmi găsesc cuvintele și în perioada asta parcă tot ce fac leagă de ea, îmi amintește de ea, trimite cu gândul la ea. De exemplu, îi placea mult când vedea cu bentiță pe cap, îmi spunea mereu îmi stă foarte bine. Ca nu mai zic îmi lasă comentariu la toate pozele mele de pe facebook, se mândrea cu mine și cu ce fac pe blog. Era fanul meu nr.1. Acum probabil mi-ar fi comentat că nu îi place vadă în doliu.

Pe curând!

Comments (2)

  1. Iasmy

    Ai mare dreptate cu ultima parte (ca nu i-ar fi placut sa te vada in doliu, deși hainele sunt drăguțe). Cand mama mea a murit în urma cu 10 ani (ea a avut 44 ani, eu 23 pe arunci) am fost atata de tristă si îndurerată încât am tinut doliu 1 an de zile. Asa am simțit atunci…ca sufletul meu este negru de durere si nu vreau sa pun culori pe mine. Stiu ca nu i-a plăcut asta…
    Te apreciez pentru ca ai reusit sa pozezi chiar si in situatia dată, sigur este greu!

    Reply
  2. Victoria West

    Sincere condoleante pentru pierderea suferita. Te inteleg perfect pentru ca si eu am pierdut-o pe mama acum 5 ani. Cartea de poezii pe care am scris-o anul acesta, “Sunset in Toronto”, am dedicat-o mamei. Cand am fost in doliu, am purtat negru. N-am cumparat atunci haine negre noi, ca deja aveam suficiente in garderoba si n-am simtit nevoia sa cumpar mai multe. Dupa inmormantare, cand mergeam la birou, in fiecare zi alegeam o alta tinuta neagra cu care sa merg la serviciu — toate rochiile negrele, sacourile, bluzele, camasile, bolerourile, fustele, pantalonii. Iar cand am trecut prin toate tinutele negre, inca nu ma simteam pregatita sa revin la culoare, si am inceput sa port gri, toate hainele mele gri, in diferite nuante de gri. Am facut o tranzitie lenta de la negru de doliu la culoare prin a purta gri, a doua etapa a doliului meu — toate rochiile gri, apoi sacourile gri, bluzele, camasile, bolerourile, puloverele, fustele, pantalonii gri etc., pana cand le-am purtat pe toate. Am purtat negru si gri mai mult de 40 de zile pana cand m-am simtit pregatita sa revin la culoare.

    Te rog permite-mi sa impartasesc o poezie de-a mea, din cartea “Sunset in Toronto”, pagina 95. Este felul meu de a-ti spune ca iti sunt alaturi acum in clipele tale de durere, chiar si de la distanta; inteleg perfect ce simti, pentru ca si eu am trecut prin acelease sentimente.

    ~~~~~~~~~~

    BLACK

    I am mourning my mother.
    I’m wearing black for forty days.
    I don’t feel like wearing color even after the funeral is over,
    And I have said my last goodbye.
    I keep wearing black.
    Every morning,
    I open my walk-in closet and select my next black dress to wear at work.
    Then the next black blouse.
    Then the next black shirt.
    Then the next black skirt.
    Then the next pair of black pants.
    Until I have exhausted all my black outfits.
    Now I understand why they wear black when someone dear to them has departed.
    It’s not a social convention.
    It’s not meant to display your pain to the rest of the world.
    It simply reflects how you feel when you process your loss.

    Once I’m done with the black section of my wardrobe, I switch to grey.
    My next grey dress.
    Then the next grey blouse.
    Then the next grey shirt.
    Then the next grey skirt.
    Then the next pair of grey pants.
    Until I have exhausted all my grey outfits.
    I am not ready to wear color just yet.
    I make a slow transition from black to color by wearing grey.
    I give myself time to heal.
    Until I am ready to make peace with my loss and wear color again.

    Reply

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *