Hapi a păcătuit puțin în Vinerea Mare, mi-a amintit de capul lui Răducu tăiat și cocoțat în vie pe post de “sperietoare de ciori”, sufeream când îl vedeam așa dar am reușit să-l uit într-un final, se vede nu?
Capul lui n-are legătură cu Paștele știu, dar amintirea lui m-a trimis cu gândul la câteva tradiții, la sărbătorile și vacanța de Paște petrecută la țară la bunica.
Abia aștepta să luăm vacanță, de cum ajungeam începea sărăcuță să înșire cam ce mai e de făcut, numai treburi complicate pentru pentru mintea unui copil.
Săpat grădini, desfundat via (asta implica și analiza râmelor care ieșeau la suprafața, mă fascinau deși erau scârboase tare), făcut răzoare, dat foc la uscături (era șansa mea, mi-a plăcut de mică să mă joc cu focul), făcut curat în grajduri (într-un miros mirobolant dar nu prea mă băgam eu acolo), măturat curtea (eram expertă), udat seara peste vale în vărzărie, etc etc.
Nu eram foarte încântată când auzeam toate astea dar mă înveselea gândul că urmează Paștele și roșim ouă, mergem la biserică primeniți și ce mă bucura pe mine cel mai tare? Reîntâlnirea cu prietenii și verișorii…chiar așa, sunt prieteni din copilărie de care nu mai știu nimic, nici facebook nu mă ajută să dau de ei, erau 3 surori din Reșița: Larisa, Lorena și Lidia, cea din urmă era leită Madonna din 1980, cât mi-ar plăcea să dau de ele. Cu Mădă, Georgiana și Luminița din Slatina am corespondat prin scrisori ani de zile dar la un moment dat tot ne-am pierdut urma…
Ieri a fost Vinerea Mare – servici, grabă, pe drumuri…bucurie mare seara.
La țara era altfel, obișnuiam să mergem la biserică seara și să cântăm Prohodul. Am sperat să fac același lucru anul asta pentru că aproape am uitat cum e dar nu am ajuns din păcate.
Nu am avut niciodată voce dar pe lângă cor în biserică chiar nu auzea nimeni cum murmuram eu din strofele cântate de femei. Într-o parte bărbații cântau o strofă și-n altă parte femeile următoarea strofă și tot așa pana se cânta toată cărticica….era o slujbă frumoasă!
La miezul nopții e Învierea – aglomerație, lene, mesaje multe pe telefon (nu sunt deloc fana) și poate Biserică. Zic poate pentru că nu mă simt prea bine fizic și s-ar putea să plouă. Până la urmă cred că voi ajunge să iau lumina și atât.
La țara plecam de seara la biserică și ne întorceam abia noaptea la 3-4, obositor pentru mine. A doua zi dimineața era slujba cea mare si frumoasă, atunci totul era ca un spectacol în ochii mei de copil.
Mă trezea bunica cu noaptea în cap, mă trimitea la lighean să mă spăl cu apa rece, apoi mă punea să beau aghiazmă, îmi împletea părul în 2 codițe, mă îmbrăca în hainele noi și reci din odaie, îmi încredința buchetul de flori, lumânările și porneam către biserică.
Îmi amintesc biserica aia înaltă sub raze de soare, voci bisericești, multe flori, lumânări și coșuri împopoțonate, acoperite pe jumate și înghesuite înspre altar undeva în stânga.
Eu eram mândră de mine și de ținuta mea noua, era ziua în care aveam voie să stau așa gătită până seara.
În biserică stăteam lângă bunica, foarte aproape de cor, ascultam, cântam, priveam și analizam. Până mă plictiseam și căutam motiv să ies afară din înghesuiala aia.
Afară mă întâmpina soarele, lumea fericită și fântâna de la poarta bisericii. Ca să fiu sigură că mă observă cine vreau eu, mergeam până acolo să beau apa după care luam un loc pe băncuță lângă gașca de prietene.
Cu bătături de la pantofiorii cei noi de Dorothy și foarte atentă să nu mă murdăresc pe rochiță, admiram ținutele prietenelor și speram în secret să-i văd capul lui Răzvan, un simpatic cu ochii negri și înalt până-n turla bisericii…Eram prea mică ca să înțeleg ce vrea să zică cu “aștept să mai crești” dar îmi plăcea să aud asta la fiecare întâlnire. Eu creșteam în fiecare an câte puțin dar nu am aflat niciodată de ce aștepta asta și dacă e suficient pentru el…ne-am pierdut urma în final…e piteștean.
Sper că (măcar) știa pentru cine cântam eu din suflet, sub pod ca să se audă cu ecou pe toată strada, celebrul refren al lui Daminescu (tupeu la 6-7 ani).
După slujbă toată lumea ieșea afară la mese, împărțeam pachețelele din coș, mâncam și ciocneam ouă roșii. Apoi mergeam acasă pe jos…cam 1 km.
Restul zilei era la fel de plăcut, bunica se odihnea, pleca in vizită iar noi copii mergeam prin pădure gătiți, ne plimbam, povesteam iar seara ieșeam la poartă pe lemne unde jucam “Fete, filme și băieți, melodii sau cântăreți”.
Mâine după Paști probabil că o să citesc bloguri, facebook e aglomerat și enervant, plin de poze cu ouă și iepurași…dacă e frumos afară se lasă cu o plimbare plăcută într-un loc plin de amintiri….
Va îmbrățișez tare!
“Doar când cânți în corul bisericii vocea ta e auzită de Dumnezeu, atunci răsuna ea în rai “ (bunica)
Sarbatori luminate!
Multumesc la fel! Nu te-am mai vazut pe aici, bine ai venit!
Pot sa inchid ochii si sa-mi imaginez cumva amintitrile tale. Facusem o pauza, intre curatenie si baie, si am zis sa mai citesc ceva bloguri. Si mi-ai inseninat seara cu amintirile frumoase. Din suflet, tot binele si sarbatori cu tihna!
Multumesc ca ai avut rabdare si ti-ai facut si timp sa citesti! Paste fericit alaturi de cei dragi!
Eu n-am avut bunici la tara, am fost copil “de bloc”, insa mi-au placut povestile tale 🙂
Paste fericit!
Am si povesti de la bloc dar despre ele alta data.
Multumesc la fel Alina!
Razvan…pacat ca n-a astepta suficient 🙂
Se zvonea in sat ca am fi rude indepartate, mai bine ca n-a asteptat ;)).
O, Fede, ce m-a bucurat postarea ta. Sarbatorile noastre au fost oarecum identice chiar daca provenim din zone diferite ale tarii 🙂
Mai incearca sa le cauti pe cele trei surori, cu FB e greu de dat gres!
Zilele trecute m-a macinat un strop de curiozitate, as fi vrut sa stiu ce mai face un fost gagic (spun gagic pentru ca nu i-am devenit “iubita” niciodata) am fost platonici si cuminti
Ii stiam doar numele de familie iar prenumele era unul foarte comun. Oras mare, slabe sanse, adresa n-o stiam
Si ghici ce. Am gasit pagina de FB a lui nevasta-sa, am vazut poze cu el si cu copiii 😉 M-am bucurat rautacios c-a pus vreo 15 kile pe fund. Eu am ramas “fata.frumoasa” iar el nu mai e “fat-frumos”. Dar sper ca-i fericit! 🙂
De-aia zic sa mai incerci ca pe FB gasesti orice.
Nu si pe mine ……:)
Te pup
Sarbatori FEricite
Pai dupa ce m-ai starnit sa fac ditamai romanul era si culmea sa nu-ti placa, atunci chiar ma suparam si devoram toata ciocolata de la tine doar intr-un minut :)).
Nu stiu cum as putea sa gasesc pe FB pe cine vreau, la unii nu le stiu numele de famile sau au fost cazuri cand au dat foste colege de mine cu alt nume pentru ca s-au casatorit. Deci slabe sanse si mi-e si lene sa ma uit peste 8923742 de profile care apar ca rezultate.
Interesant ca tie ti-a iesit cu nevasta-sa, cunosc acel sentiment de “strop de curiozitate” ;)).
Dar tu ti-ai redeschis fb? Si de ce nu te-as gasi? Acolo ce nume ai, asta sau..ala real? 😀
Te pup si eu!
Sarbatori fericite si drum bun acasa!
Ma regasesc in multe dintre lucrurile impartasite de tine mai sus. Tare frumos era cand eram mici! Paste fericit! :*
Daaa..era, s-au schimbat vremurile, avansam, ne modernizam ;)).
Paste fericit si tie! :*
Cat de frumos ai ilustarat din nou copilaria ta in postarea aceasta. Incep sa te inteleg de ce iti e asa de dor de ea, chiar ai avut parte de o perioada minunata a vietii, e normal sa fii nostalgica in preajma Pastelui care nu mai seamana nici macar putin cu ceea ce ai trait tu acolo, atunci…
Mi te-am imaginat micuta, gatita cu pantofiori de lac si doua codite atent impletite… 🙂 Cand o sa ne vedem trebuie sa-mi arati poze de cand erai micuta, obligatoriu!!! Tare mi-ar placea…
Sarbatori fericite! Te imbratisez cu drag! 🙂
Poate o sa apreciez postarile astea peste ani, cu timpul probabil ca voi uita multe nimicuri care m-au facut candva fericita si n-as vrea.
Din pacate am foarte putine poze cu mine mica dar o sa-ti arat ce am, chiar tin cateva pe mobil ;)).
Sarbatori fericite! Si eu tare! :*
Paste fericit si linistit!
Mi-ai amintit de copilaria mea … Foarte frumos ai scris…
Paste fericit si tie Coconut!
Nu l-am redeschis. Vara-mea are un profil pentru jocuri si pe el am intrat
De fapt nu am gasit-o pe ea cautand pe FB. Ci am scris numele lui pe google….m-a dus catre o gramada de chestii neinteresante si….o firma.
M-am dus pe firma respectiva. Acolo era o adresa de mail, a unei doamne
Am cautat adresa pe FB si…..coincidenta?!? 🙂
Happy easter Fede!
Hihi! Ce tare!
Auzi, in postare scriam de prietenele din copilarie de care nu mai stiu nimic si ghici ce!!?? Azi m-am intalnit cu Dana, pe ea n-am amintit-o dar eram bune prietene. Cu ea am corespondat cel mai mult prin scrisori, nu aveam noi pc-uri sau telefoane, no way…A crescut, e femeie de fapt :)), s-a mutat in alt oras, preda franceza si e singura si frumoasa :P. M-am bucurat s-o revad..
Ms la fel hapi! :*
Cristos a inviat!
Sa ai parte de sarbatori frumoase cu pace si bucurie
Adevarat a inviat!
Multumesc la fel sakura!
Hristos a Inviat..de la Pitesti 😛
:))) Adevarat a inviat! 😛
oooo…ce frumos..imi amintesc si eu…tottt…ma ales pantofii de lac rosu pe care mi-i cumpara iubita mea bunica….
anul cesta , prima data nu am fost sa i-au lumina…am avut o saptamana urata si grea si plina de spaime…si in seara de inviere am adormit la ora 21…parca am pierdut ceva…nu stiu…sper sa gasesc iar..acel ceva din copilarie !
Paste fericit , draga mea 🙂
Sper ca esti mai bine draga coco! Te pup!
Emotionant… m-am regasit in atat de multe din cele rememorate de tine…
Paste fericit!
Ma bucur, emotiile sunt frumoase cand sunt placute :D.
Hristos a Inviat!!
Cu ocazia sarbatorilor Pascale tti doresc multa pace si liniste sufleteasca!
Multumesc la fel Alice! Adevarat a inviat!