Singura prin SIDE, Antalia

A trecut destul de mult de la vacanta noastra din Turcia, dar nu pot sa las nescrisa povestea despre Side, orasul arheologic pe care l-am vizitat singura si in care m-am simtit altfel si atat de bine incat abia astept sa mai traiesc o astfel de experienta.

Am fost pentru prima data in Antalia la Ultra All Inclusive si desi resortul era destul de mare si nu as fi avut cum sa ma plictisesc 7 zile, am vrut si o excursie, mi-am dorit sa vad orasul Side doar pentru coloanele lui Apollo. Am o pasiune pentru orase vechi, ruine, coloane, cladiri din alte timpuri si ma bucur nespus ca am avut ocazia sa ating acele coloane atat de vechi.

Agentia prin care ne-am luat pachetul de vacanta a trimis a doua zi la hotel un ghid care ne-a prezentat toate ofertele disponibile. Nimeni din grupuletul nostru nu a fost atras de o asa escapada, drept urmare am hotarat sa merg SINGURA. Chiar daca era o excursie organizata cu grup recunosc ca am avut ceva emotii si uneori anxietatea imi activa fel si fel de filme de groaza prin creier.

De la poarta resortului a venit un microbuz sa ma ia pana la autocar. Am plecat dimineata la 9 si ne-am intors in jur de 17h00. Am fost cam 25 de persoane iar excursia a costat 60 €.

Am vizitat ruinele orasului antic Side, cat si templul lui Apollo, cascada Manavgat, un magazin urias de textile si alte cele, un fel de mall de-al lor pe nume Dickman, o moschee cu 4 minarete si apoi am luat pranzul pe o corabie pe raul Manavgat, cu oprire la o plaja pentru o baie racoritoare atat in mare cat si in rau.

In autocar doamna ghid ne-a povestit foarte multe lucruri interesante despre locatiile vizitate. Nu ne-a insotit tot drumul, la un moment dat am ramas pe cont propriu, chiar singura.

Urmeaza imediat detalii.

Era si amuzanta. Ne-a zis la ce ora ne intalnim inapoi la autocar. Si daca nu suntem punctuali, nu e nici o problema pentru ca ea revine si saptamana viitoare cu urmatorul grup, haha.

Side e un oras mic de aproape 1km iar autocarul ne-a lasat undeva la intrare.

Am mers pe jos prin orasel pana la o terasa unde era locul de intalnire al grupului. Era foarte cald deja, dar nu insuportabil. Pe drum am zarit multe zone in care se lucra, vor sa reconstituie foarte mult din orasul arheologic. Mergeam pe trotuar si ne opream din cand in cand la umbra cand ne mai povestea doamna ghid cate ceva. Am trecut pe langa foarte multe ruine ale caselor localnicilor si magazinelor. La un moment dat in stanga noastra se vedea Aspendos si multe ruine ingradite.

Aspendos este un teatru construit în anul 167 e.n. de catre arhitectul Zeno, fiul lui Theodorius. Aici se afla 40 de randuri de banci din marmura, ridicate pe un deal, unde puteau sta pana la 15.000 de oameni. Acest teatru elenistic a fost construit in timpul domniei lui Marcus Aurelius si a fost dedicat zeilor. Constructia a fost realizata de catre doi frati si este un dar facut orasului, pana la aceasta data fiind extrem de bine pastrat si inca functional.

Aspendos se mandreste si cu ruinele unei bazilici, o Agora si unul dintre cele mai mari apeducte (100 e.n.) din Anatolia.

In dreapta lui Aspendos infrumuseteaza peisajul o poarta si un fel de arc de triumf avand cumva in mijloc ruinele fantanii lui Vespasian.

Din punct de vedere al artei militare, poarta principala a orasului Side este extrem de interesantă. Ea reprezinta un sistem format dintr-o curte semi-circulara si doua turnuri, avand doua sectiuni care se deschid inspre si in afara orasului. Acest model de poarta a fost folosit si în alte orase din regiunea Pamphylia (Perge, Sillyon).

Vespasian a fost imparat roman, preocupat de restabilirea linistii si securitatii statului, grav afectate de razboiul civil, o personalitate modesta care a dispus construirea la Roma a sute de latrine publice (toalete) pentru care a perceput taxe de folosire.

Dupa spusele doamnei ghid a fost primul care a inventat toaleta publica in Side si a fost adesea criticat de senatori ca scoate bani din asa ceva murdar. Replica lui a ramas celebra si in ziua de azi: “Banii nu au miros”.

Dupa trecerea prin poarta a urmat imediat la stanga drumul spre port pe langa aleea cu jumatati de coloane si intrarea in teatru care se putea vizita. 1h era 30 € cu ghid audio daca imi aduc bine aminte. Nu am avut timp sa intram si era si destul de scump pentru 1h.

Doamna ghid ne-a avertizat ca Side este foarte aglomerat, dar sincer nu mi s-a parut.

Majoritatea din grup au ramas la terasa (acolo unde ne-am despartit si era si punctul de intalnire) sa se bucure de berea locala din rodie, rodia fiind specifica locului. Din pacate eu nu am apucat sa o incerc desi as fi vrut, dar m-am dus glont la templu.

Pana la Templul lui Apollo, acolo unde voiam sa ajung, erau de mers vreo 7 minute pe jos. Adica drept inainte pana in port si apoi la stanga vreo 4 minute.

Erau foarte multe magazine cu preturi triple din ce am inteles. Am intrat intr-unul unde serveau gratis ceai de rodie. Nu stiam, eu cautam un suvenir, o mini coloana ceva, dar nu am gasit nimic pe placul meu.

Foarte bun ceaiul, exact ca un suc de rodie.

Dupa ce am trecut de strada plina de magazine am ajuns intr-un port micut superb, unde era liniste, corabii faine, terase pustii si soare arzator. Asa as fi stat vreo 2 ore la o cafea doar eu cu mine. Dar … eram contra cronometru.

Am zarit si statuia lui Ataturk despre care aflasem in autocar, de la ghid, lucruri foarte interesante de care habar nu aveam.

Mustafa Kemal Ataturk a fost primul presedinte al Turciei iar statuia sa se afla in fiecare oras al tarii in semn de respect pentru modernizarea Turciei la care a contribuit foarte mult.

Scoliile religioase au fost desfiintate, egalitatea femeilor a fost incurajata dupa casatoria lui cu o femeie educata, a adoptat legi prin care femeilor li s-a dat drept la vot pentru membrii din parlament si sa detina locuri in parlament (la vremea aceea era interzis asa ceva).

Cea mai revolutionara reforma a fost inlocuirea alfabetului arab cu alfabetul latin in 1928 si introducerea invatamantului obligatoriu.

Ataturk inseamna tatal turcilor.

Mi-a placut mult in port si zona de faleza pana la templul lui Apollo.

Dupa ce am parcurs faleza agale am zarit in sfarsit ruinele Templului Apollo. Acolo am simtit cum aerul statea in loc, soarele ardea in ultimul hal, dar pe masura ce ma apropiam de mare parca incepeam sa simt o briza placuta. M-am bucurat singura de acele 5 coloane pe care abia asteptam sa le vad.

Templul lui Apollo este un templu roman construit in jurul anului 150 d.Hr. in timpul erei Pax Romana in orasul antic Carian Side, in sudul Turciei, pe coasta Marii Mediterane si dedicat lui Apollo, zeul grec si roman al muzicii, armoniei si luminii.

Are 6 coloane in stil corintian in fata si in spate, care stau pe un stilobat cu dimensiunile de 16 x 30 metri si 11 coloane in acelasi stil, de-o parte si de alta.

M-am descurcat cu trepiedul ca sa apar si eu in poze, ca de fiecare data.

Impresionante colanele in realitate, dar pacat ca au ramas asa de putine. E oricum un miracol ca dupa mai bine de 2000 de ani sa puteam vedea si atinge asa ceva, dar totusi, au ramas 5 din 66. Mi s-a parut ciudat ca nu erau ingradite si pare ca prezinta totusi un pericol. Evident ca efectul de turma s-a produs si m-am apropiat si eu destul de mult, ba chiar am atins una cu emotii si mare bucurie in suflet. Am simtit cum m-am conectat cu locul ala atat de incarcat de istorie si milioane de povesti prin care as fi vrut “sa trec”.

Acum un adevarat muzeu in aer liber, Side a fost oras comercial, piata pentru sclavi, fondat de greci (de-asta si predomina stilul greco-roman), cucerit de Alexandru cel Mare iar apoi au venit romanii.

Numele orasului – Side inseamna rodie in limba anatoliana veche iar legenda spune ca a fost o fata frumoasa care se plimba prin padure, a rupt o creanga iar aceasta s-a tranformat in nimfa. Nimfa a pedepsit-o pe fata si a transformat-o in rodie, acum simbolul locului. Asta din spusele doamnei ghid.

Dupa ce m-am saturat de coloane si de poze si de soare, am plecat repede la locul intalnirii. Langa terasa unde trebuia sa ne intalnim era statia de trenulet si am nimerit la fix cu grupul nostru. Am luat trenuletul inapoi, o buna bucata de distanta pentru ca era foarte cald si devenise insuportabil sa mergi pe jos prin soare. Biletul a costat doar 50 centi.

Urmatoarea oprire a fost magazinul imens de textile si alte cele. A fost prima data cand am intrat intr-un magazin de fakeuri 1 la 1. Nici nu stiam ca exista asa ceva. Acum stau si ma intreb daca tot ce cumparam din mall sau online de pe diverse siteuri sunt chiar originale…Am ramas socata de ce am vazut, de cat de bine erau facute gentile, de cat de originali pareau adidasii. In general resping orice fake, trebuie sa fie ceva ce imi place prea mult ca sa imi cumpar fake, prefer ceva ieftin daca nu imi permit si gata. Eram setata ca nu vreau absolut nimic de acolo si nu mi-am luat nimic. Acum imi pare rau, trebuia sa fac si shopping. Imi doream adidasii Samba care aratau impecabil (erau 25 euro) si ma oftic ca nu am luat macar un ibric de cafea cu motive traditionale. Sau un set de pahare de ceai. Next time daca se va mai ivi ocazia.

Mi-am gasit un souvenir, chiar doua, la urmatoarea oprire la cascada Manavgat unde era destul de aglomerat. Dupa ce am admirat cascada cateva minute si m-am tras in poze, am intrat intr-un magazin de suveniruri unde m-am indragostit de o gramada de chestii. Doar ca eu nu venisem pentru shopping. Mi-am luat cele doua suveniruri gasite si am plecat inapoi spre autocar.

O scurta oprire a fost la moscheea cu 4 minarete, o cladire impunatoare si superba la interior. Mi-a placut enorm cum era pictata si mi-ar fi placut sa stam mai mult. Pana la urma tot raul spre bine, vorba aia, pentru ca la intrare am luat fusta si esarfa dintr-un cufar (nu aveam voie fara) si miroseau intr-un fel…ca abia asteptam sa ies din ele haha.

Apoi a urmat plimbarea de 1h si ceva pe corabie unde am servit pranzul. Mi-am ales un peste pescuit chiar pe raul Manavgat. Oprirea de 1h a fost undeva pe o plaja unde ne puteam racori in apa raului de 16 grade sau in apa marii care era pe cealalta parte la 2 minute de mers pe jos prin nisip, dar mult mai calda.

Eu am ales sa nu cobor din corabie desi eram pregatita de balaceala. Nu ma simteam tocmai confortabil sa ma bag in apa fiind singura. Atunci m-am imprietenit cu un cuplu fain si am vorbit o gramada, ea romanca el spaniol.

Frumoasa si plimbarea pe rau. Nu am fost in Delta Dunarii pana acum (ciudat, stiu), dar am inteles ca arata ca un canal de acolo. Am zarit si gunoaie pe margine pe alocuri, dar corabiile impunatoare au eclipsat totul. Parca concurau intre ele, erau una mai frumoasa ca alta si chiar stateam si ma intrebam, oare asa frumuseti sunt si in Delta? Ca prin poze am vazut doar barcute normale.

Mi-a placut foarte mult experienta de a petrece timp eu cu mine si de a vizita ceva pe sufletul meu. Nu stiu cand se va mai intampla, dar pot sa spun ca am prins curaj si daca nu voi avea cu cine sa calatoresc pe viitor, voi merge si singura.

Nu stiu cine mai citeste postari cap coada, dar las asta aici ca un jurnal pentru mine. Sa imi aduc aminte peste ani si ani de Side si de mine SINGURA in Side …

Pe curand!

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *