Dorul – semnul unei trairi intense, un sentiment ce apasa greu, un sentiment ascuns care “te sfarseste”…ceva greu de definit.
Poate cineva ar zice ca e umilior sa spui sau sa arati ca ti-e dor din cand in cand de ceva/cineva anume dar nu e…”Esecul ne invata umilinta, ne confrunta cu propriile noastre limite si ne arata ca nu suntem invincibili.“…umilinta straluceste…
Si asta seara respir un moment sensibil in timp ce-mi sucesc cutitul in rana pe Buddha Bar si ma umilesc insirand doruri ce m-apasa…(ma simt al naibi de sensibila). Zgomotul valurilor, atingerea nisipului fin, mirosul scoicilor, soare puternic, piele incinsa pe plaja…dor de mare. Si s-a strans un dor imens pentru ca anul trecut am privit-o doar in tonele de poze din pc. Daca nici anul asta nu o vad ma pedepsesc grav, ma mut la Polul Nord.
Mi-e dor de Londra…“Tinereţea fizică şi psihică a locuitorilor acelui cartier londonez mă făceau să mă simt un preistoric. (…) Cartierul respiră muzică, o viaţă fără bârfe ori calcule, o mare doză de naivitate, dorinţa de a trăi clipa dincolo de morală şi valori convenţionale, căutând o plăcere care respingea vechile mituri burgheze ale fericirii” (Mario Vargas Llosa).
Nu stiu exact ce m-a atras la orasul ce zi de zi miroase a ploaie si ceata. Obiectivele turistice, aglomeratia, diversitatea oamenilor, autobuzele, celebrele cabine telefonice, toate iti umplu sufletul de bogatie in timp ce shoopingul (I miss Primark) iti goleste buzunarele. Cred ca mi-ar fi placut sa traiesc acolo o perioada. Si sper sa-l revad candva…
(oftez…)
Imi lipseste Pufitza iar dorul de ea e vesnic…dar vesnic trist…ametit de ganduri si intrebari…de ce dupa 5 ani, cum de a disparut, unde o fi, oare mai traieste!? off
Am nopti in care o visez, visez ca o recunosc undeva pe strada si ma intreb daca isi aminteste de mine…si ma trezesc cu lacrimi in ochi.
A fost singura fiinta langa care nu m-am simtit niciodata singura, a fost o iubire neconditionata unica si n-o voi uita niciodata…:( Si acum sa va fac pofta de ceva bun ca tot v-ati intristat alaturi de mine (cred dar sper sa NU).
Acum cativa ani o prietena marocanca m-a invatat sa gatesc cous-cous, un preparat specific african de care m-am indragostit la prima gustare.
[Eu sunt fana mancaruri libaneze, cu specific arabesc in general dar si chinezesti (bineee…FARA insecte, viermi si alte scarbosenii)].
In cautarea mea pe google am observat ca in mai toate retetele, cous-cous se fierbe in apa iar secretul lui este sa se umfle in aburi si nu in apa. Am gasit totusi o reteta exact ca aia pe care o stiam eu si abia astept s-o prepar, poate saptamana viitoare :D. Eu prefer carnea de pui in locul celei de miel, de fapt asa am si preparat o data si a iesit la fel de gustoasa. Mi-e tare dor de cous-cous… Asta nu stiu daca e dor sau necesitate sau chiar TREBUIE; cum ma atrag multe chestii “orientale” nu se putea sa nu-mi placa si baia turceasca. M-am rasfatat de cateva ori intr-una si vreau sa spun ca n-am avut parte de asa peeling toata viata mea nici cu cea mai dura cafea din lume ;)).
Ahhh, era sa uit si vroiam sa fug…noroc ca m-a izbit ceva fresh in nasuc…Nu se putea sa n-am si-un dor parfumat… Addict – Christian Dior “senzual si delicat pentru femeia puternica si pasionala”, cam asa il inteleg cand il simt… Nu stiu daca au existat curioase si-au citit ce-am insirat dar daca a ajuns cineva pana aici atunci a incurcat-o.
Te provoc sa scrii pe blogul tau de cine sau de ce ti-e dor! Daca nu ai chef comentariile sunt binevenite oricand…
Pup parfumat! ;))
Federova…
“Devenirea este un dor imanent firii, o dimensiune ontologica a nostalgiei.” (Emil Cioran)
Pfuuu…chiar trebuia sa citesc tot?:))) Mi-e si mie foarte dor de munte, poza de pe desktop nu ma ajuta deloc…mi-e dor sa ma trezesc in linistea, aerul curat si privelistea muntelui:) Si momentan mi-e dor de liceu, de nazdravanile pe care le faceam cu cea mai buna prietena, pe care acum o vad asa de rar si, nu in ultimul rand, mi-e dor sa fie a mei acasa si sa faca mama papa bun:)
Ehhh, trebuie sa citesti cat doresti :P. Ai spart gheata, sa vedem cine mai recunoaste ca ii e dor de…
Eu … am ceva de zis: mie mi-e dor de un necunoscut care imi atinge cele mai sensibile coarde ale sufletului si ma face sa simt ce n-am simtit de mult. Simt ca am trait deja senzatiile alea impreuna … si mi-e dor. Si nu mi-e rusine s-o spun!
Pfiuu, cata pasiune iese din cuvintele tale! Am evitat sa scriu despre astfel de doruri fine, personale si…pasionale ;)). Iti admir curajul de a recunoaste aici dar nu vad unde ar putea fi rusinea…
pfff..am citit tot:)))
si cumimi plac provocarile, diseara fac o postare despre ale mele doruri:))
pupici…si o zi frumoasa…inca de la primele ore ale diminetii iti doresc!
Abia astept sa citesc :P.
Multumesc la fel! Cam somnoroasa eu in dimineata asta ;)).:*
Mie imi e dor de Moscova, imi e dor de tinerete, imi e dor de Creta, imi e dor de mare…:*
Yay, ce-as vrea sa vad si eu Moscova si Creta :X, sau oricare alta particica/insulita a Greciei, uoff..
Offf,multe amintiri…putine de zis:P
Totusi imi voi face curaj si voi incerca sa iti accept provocarea:*
Esti foare sensibila,cred ca te-as baga in san daca te-as cunoaste in realitate:))
Aoleo, pai ce sa fac eu in san? :))). Sper sa fiu pe faza daca faci provocarea, sunt curioasa :D.
Ce dragut ti-a scris Descude :))))
Pe moment mi-e dor de soare pentru ca ploua torential aici. Dar vreau sa te laud penstr cous cous-ul “a la mare arta” pe care l-ai facut .Esti o bucatareasa priceputa
Daaa, si mie mi-a placut, e simpatica :))
Eu abia astept sa vina vara, daca mi-as permite as zbura undeva unde e cald chiar si pentru un week-end :X.
Am facut cous-cous o singura data acum cativa ani, aia nu e poza mea dar am in plan sa fac saptamana viitoare, sper sa-mi iasa :D.
Daca iti iese, sa-mi spui si mie ce reteta ai “accesat” , ca sa incerc si eu
Al meu face un cous cous marocan, de -mi ling degetele .
Si….folosim din ala care se face repede, la aburi. Exista o varianta care necesita cam 2 ore de fierbere parca,…
Mie mi-e dor de mancarea facuta de mami… eu nu sunt in stare de nimic :))
te pup dulce…esti o draguta si de fiecare data citesc postarile tale cu maaaaaaare drag 🙂
Multumesc tare mult!:*
mie mi-e dor de mare…de copilarie..de adolescenta…de vacanta petrecuta la tara impreuna cu prietena mea cea mai buna din liceu…a fost cea mai frumoasa vara din viata mea..am mancat paine coapta in cuptorul din curte…am mancat porumb fiert..prune..nuci..seminte de floarea soarelui…a fost mirific! Citind postarea ta m-am emotionat..”am cazut pe ganduri”..mi-e dor….
Eu vorbeam zilele trecute cu o colega despre turta de malai facuta in cuptor si m-am intristat pentru ca mi-e dor de gustul ala si nu are cine sa-mi faca :(.
te astept la mare…pe bune !!!!!!
coco, oi parea io sensibila dar vezi ca uneori n-am multa minte si daca-mi zici de doua ori s-ar putea sa te trezesti cu mine pe capul tau :)). Deci lasa gluma si zi de ce ti-e dor sau de cine? 😀
pai nu glumesc…daca vrei sa tragi o fuga intr-un weekend te gazduiesc ! mie mi-e dor de primavara…mie nu-mi placa sa stau in casaaaa…:)
asa ca daca doresti poti veni sa respiri…marea 🙂
La primavara sa stai ascunsa pe blog :))), nu mai scapi de mine.
nu stau…cand doresti , imi zici si dai o fuga 🙂
Am ajuns pana la final 🙂 mi-a placut ce am citit, deci zic si eu repede de ce mi-e dor.
Mi-e dor de o persoana foarte foarte draga mie care acum nu mai este aici, si mi-e tare tare dor de ea. Cateodata as vrea sa dau timpul inapoi insa sunt atat de fericita cu viata mea de acum si cu ce am incat as vrea sa nu inventeze nimeni posibilitatea asta. decat doar ptr a-i mai spune cuvinte care nu le-am spus destul si ptr a beneficia din nou de prezenta ei.
Cunosc foarte bine sentimentul asta :(, n-am vrut sa scriu “un dor” asa trist dar exista din pacate…
Ce postare frumoasa:x dar m-am intristat citind despre Pufita. Te inteleg perfect! Sper, daca mai este posibil, sa o gasesti intr-o zi si daca nu…macar sa traiesti cu linistea si multumirea ca e fericita si sanatoasa acolo unde e!
Din pacate nu mai e posibil sa aflu ceva desprea ea, ar fi chiar miracol…o neliniste si suferinta va fi tot timpul in sufletul meu :(.
Am facut si eu o postare de genul acesta prin noiembrie:P
http://andreea-nutritie.blogspot.com/2011/11/mi-e-dor-de-copilarie.html
Si eu prin septembrie 😛
http://federova.blogspot.com/2011/09/draga-copilarie.html
M-a lovit un dor cum nu credeam ca e posibil.