Esența violet din primăvara copilăriei…

Îmi imaginez cum se duce Adela în fiecare dimineață să-și cerceteze grădina din fața casei și simt un dor și-o tristețe în suflețel. Eu n-am grădina mea…

Eram doar o copilă când alergam după mirosul florilor de primăvară și singura mea grijă era să adun cât mai multe. Primul lucru pe care îl făceam când mergeam la bunica în vacanța de primăvară era să cercetez grădina de sub geamul odăii….să verific “anul ăsta” ce-a mai dat, ce e îmbobocit, ce pot să miros și ce pot să rup pe furiș ;)). 
Ea mă trimitea în fiecare zi peste vale după tămâioare, de acolo puteam să “rup tot pământul”.  

Peste drum de casă avea o grădină de legume, apoi era pârâul de unde uda (acum a secat) și apoi urma un deal peste care înfloreau pomii fructiferi în fiecare primăvară (acum nu mai înflorește nimic). Pe sub pomi se ascundea un mic paradis, pământul era verde, avea pete galbene, violet și câteva raze de soare. Acolo dansam eu fără muzică, scufundată în violete, sub umbra pomilor înfloriți…Acolo eram eu, “peste vale”, după tămâioare.

Atunci mi se părea că locul ăla e prea departe de casă și tot timpul când mergeam, culegeam în grabă, urmărită parcă de siluete ascunse după pomi. Înghesuiam în mânuțe mititelele flori și fugeam cu ele spre casă. Nu știam că pot visa la un parfum de violete, eu doar stăteam pe scări cu ele în brațe și le miroseam ore în șir cu tot năsucul până cădeam într-un labirint movuliu…

Acum știu că pot visa la notele unui parfum de primăvară dar mi-e greu să numesc acele note, e o combinație veche de roua dimineții pe pământul proaspat dezghetat, esența micilor violete, pete galbene, iarbă umedă și crudă, petale albe scuturate din pomii înfloriți și câteva raze strecurate din soarele cerului primăvăratic… 

De dragul amintirilor care nu mor niciodată, păstrez pe-o etajeră un mic ghiveci cu flori. Veșnic viu dar mort. Violetele mele nu miros, au nevoie de-un parfum de primavara de Accordo VIOLA de la L’Erbolario 😛. 

Particip la concursul Adelei (îl găsiți AICI) și mi-a plăcut așa de mult mirosul lui încât m-a făcut să împart cu voi amintirile în care m-a aruncat…

Comments (15)

  1. Enchanted Ana

    Cat de frumos Fede…Daca vrei, iti imprumut gradina mea! <3
    Desi, cred ca nu o sa-ti placa prea mult, pentru ca este presarata numai de trandafiri si crini portocalii..dar te primesc cu mare drag!
    Te pup dulce!

    Reply
    1. Federova

      Pana la urma orice floare imi incanta ochii dar nu vreau nimic cu imprumut, vreau ceva doar al meu :D.
      Te pup si eu!

      Reply
  2. Daniela Macsim

    Arata minunat violetele tale!♥

    Reply
    1. Federova

      Si mie imi plac chiar daca n-au viata in ele.

      Reply
  3. Cecille

    Great blog!

    Wanna follow each other with GFC? Please let me know 🙂

    http://www.cecilleblog.blogspot.com

    Reply
  4. Charlotte sometimes...

    Cat de frumos ai scris despre clipele copilariei :).
    Mi-ai trezit nostalgia acelor vremuri.
    Si eu ador mirosul viorelelor!
    O zi minunata!

    Reply
    1. Federova

      Viorele!! Am cules anul trecut direct din padure :D.
      Multumesc la fel!

      Reply
  5. Lucica Lazar

    Multumim…frumoase violetele 🙂

    Reply
    1. Federova

      😛

      Reply
  6. Alina Anghel

    Am uitat de mirosul lacramioarelor mele citind postarea ta! :*

    Reply
    1. Federova

      Hihi! Dar nu-mi spune ca ai lacramioare acasa, de unde? 😮

      Reply
    2. Alina Anghel

      Nu am … INCA 😀 Dar si cand o sa pun mana pe ele …

      Reply
    3. Federova

      Cica au fost acum vreo 2 saptamani la ghiveci in Carrefour parca :|.

      Reply
  7. Larisa Duță

    Ce lucruri și poze simpatice !

    Reply
  8. Anthony

    Si si ormai sono tutti from China 🙂 infatti le misure sn molto piccole 🙁
    Me l’hanno regalata quindi non so per la dogana 🙁 Ma in genere la si paga con grosse somme 😉

    Reply

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *