Povestea alăptării

Încep să am un mic regret că nu am început la momentul potrivit un mic jurnal de sarcină sau chiar un alt blog cum aveam de gând inițial. Dar faptul e consumat, poate la următoarea sarcină dacă va mai fi.
M-am gândit că nu prea am cititoare mămici, am zis că sunt destule bloguri mult mai bune ce tratează ideea asta de la A la Z și deși au fost nenumărate momente în care am simțit nevoia să mă descarc, îmi era teamă să mă exteriorizez în scris și public. Sarcina și nașterea sunt experiențe mult prea personale.Zilele trecute am aflat de pe blogul Sakuraieste a fost săptămână Mondială a alăptării (1-7 august). M-am bucurat să aflu că există așa ceva. Susțin sus și tare alăptarea și mi se ridică părul în cap când aud unele mămici “eu n-am avut lapte”. Din bună creștere mă abțin de la comentarii dar aici scriu ce vreau și recunosc că nu cred așa ceva. După naștere (naturală sau prin cezariană,nu contează) lapte exista acolo undeva, trebuie doar stimulat să iasă, să se producă prin muls sau supt, logic.
Prin tinerețile mele se mai întâmpla să vorbesc fără să gândesc și când se trezea vreo babă să mă întrebe ceva de kinderi îi închideam repede gura “eu nu vreau să fac niciodată copii”. Nu mă gândeam neapărat la sâni lăsați și multe kg în plus ci mai degrabă eram convinsă că nu există pe lumea asta bărbatul ideal care să merite să conceapă o creatură cu mine, un pui de om.
Cu toate astea, întotdeauna am pus răul în față și-am zis că dacă Doamne ferește se întâmplă vreodată un accident și mă trezesc că înflorește ceva în mine, eu nu rup floricica, o las să crească și-o ud și singură dacă e cazul (metaforic vorbind).
Așa am fost sigură dintotdeauna că eu vreau și îmi doresc să alăptez într-o zi, știam cât de important e pentru bebe dar nu puteam să-mi imaginez cum e.

Dupa ani și ani s-a întâmplat ca Universul să-mi arate cât e el de mare și mi-a scos un bărbat minunat în cale. Mi-a fost îndeplinită ultima dorință ascunsă: să am măcar un copil până la vârsta de 30 de ani.

Au fost etape diferite și ciudate pe parcursul anilor: mi-am imaginat dar nu am vrut, apoi mi-am dorit dar nu s-a întâmplat iar în final n-am mai crezut și s-a îndeplinit…a înflorit un Eduard Gabriel.
De 3 luni sunt o mămică fericită. Nu spun asta ca să mă laud ci cu uimire pe față pentru că nu-mi imaginam un așa început.
Parcă adunasem numai păreri negative din jurul meu și odată cu marea bucurie, așteptam multe nopți nedormite, urlete de bebelin, confuzie, neputință, disperare și chiar depresie.
Ehh, nu a fost deloc așa, eu zic că am trecut ușor de astea 3 luni. Contează foarte mult sprijinul familiei (mai ales moral) dar puțin limitat pentru că atunci când toți vin cu sfaturi care mai de care ajung la un moment dat să bulverseze și sa provoace…nervi.  E foarte important să te controlezi, să zâmbești mereu, să asculți toate sfaturile cu calm iar în final să faci CA TINE.
Eu am avut o perioadă când starea mea psihică a fost vulnerabilă iar oboseala și teama mi-au accentuat această senzație și mai mult.

Menționez că eu n-am prea avut ocazia să petrec timp cu alți bebeluși, n-am stat prea mult pe lângă vară mea când era Oana mică și nici n-am legănat copii din vecini din când în când. Deci zero experiență.

Mai mergeam în week-end-uri la un nepoțel cât am fost însărcinată dar nu am avut prea mare contact, nici să vorbesc țuguiat nu-mi ieșea și tot timpul am avut impresia că nu știu cum să mă port cu un bebeluș sau ce să vorbesc cu el.

“Nou-născutul are 3 dorințe:
să simtă căldura brațelor mamei sale 
să fie hrănit cu lapte matern 
și să aibă securitate prin prezența mamei.  
Alăptarea le îndeplinește pe toate 3.”
                                                              Dr. Grnatly-Dick Read

Știu că sunt mame care au un start perfect în alăptare însă eu nu mă număr printre ele. Am avut și încă întâmpin unele dificultăți. Știți vorba aia “de ce ți-e frică de-aia nu scapi“, așa a fost și la mine. Îmi era frică că poate nu o să pot alăpta și din păcate…n-am reușit din prima.

Mi s-a rupt apa la 37 de săptămâni și 4 zile (calculată după ultima menstruație), am hotărât pe ultima sută de m să nasc natural însă nu a fost posibil. După 2 ore de contracții dureroase (provocate) din 2 în 2 minute, doamnei doctor i s-a făcut milă de mine și m-a băgat în operație.
După nașterea naturală copilul este adus mamei la scurt timp sau poate chiar imediat însă la nașterea prin cezariană copilul este adus la 3/6 ore. Mie mi l-a adus abia a doua zi. În concluzie bebelușul a mâncat lapte praf în primele lui ore de viață dar și în următoarele zile. Încă sufăr din cauza asta dar n-am ce face…
Pe lângă faptul că erau canalele înfundate și nu-mi curgea lapte deloc, aveam și o mare sensibilitate la sâni și mameloanele plate. Le aveam pe toate cu alte cuvinte.

Eram aproape convinsă că eu nu am lapte dar mă așteptam să vină peste un timp. Doctora îmi sugerase să mă mulg dar când mi-am pus pompa la sân am zis că leșin de durere. De atunci asociez pompa de muls cu o menghină.

În primele 2 zile acasă i-am dat bebelușului lapte praf; mi se usca sufletul când vedeam că plânge de foame și nu pot să-l hrănesc eu, din mine, așa cum îmi doream.
După puținele reprize de somn m-am trezit la un moment dat cu ditamai pepenii, parcă stăteau să pocnească. Atunci am simțit că încep problemele cu adevărat. Citisem pe net o groază despre mastită și avusesem deja o noapte cu frisoane așa că m-am cam speriat.

Am luat repede pompa (manuală), am strâns din dinți și-am început să storc. În prima zi îmi venea să urlu de dureri de mameloane și de nervi pentru că storceam degeaba, mi-a trecut prin cap să-mi fac găuri cu acul de cusut chiar, știu că e o maree tâmpenie dar în momente de disperare ajungi să-ți imaginezi și nebunii.
A doua zi am avansat. Canalele erau încă înfundate și abia picura, storceam într-o oră 10-20ml (acum storc 150 în max 10 min) și mă bucuram toată că pot să-i dau lu bebe colostru (cu biberonul).
Încet încet am reușit să mulg cantitatea necesară și am renunțat la laptele praf dar mai era o problemă – bebelușul nu se hrănea direct de la sursă.
La controlul de o săptămână i-am povestit doamnei doctor ginecolog ce bine se hrănește bebe cu…biberonul și mi-a sărit în cap. Sfaturile ei m-au ajutat enorm de mult. Mi-a sugerat să-mi cumpăr protecții pentru mameloane (eu aveam deja – protectii din silicon de la Chicco – foarte bune) și să-l pun pe bebe la sân cât mai des, la cerere. Am ajuns acasă hotărâtă și puțin panicată. Îmi zisese că dacă o să continui așa o să se obișnuiască DOAR cu biberonul iar eu nu vroiam asta.
Am suferit vreo 2 zile și eu și bebe până am ajuns la un rezultat dorit. Eu sufeream de dureri pentru că m-am muls în disperare cu pompa și aveam mameloanele praf iar el suferea de foame. Lapte era dar nu avea putere să tragă.
Din biberon curge ușor dar la sân ei depun de 7 ori la mult efort ca să sugă.
Leneșul lui mami a înțeles într-un final că nu mai vede biberon și nu are de ales așa că a început să se hrănească singurel direct de la sursă. Aveam sânii atât de praf încât erau dăți când sugea sânge la început. În doar câteva săptămânii am reușit să consum 2 tuburi de Garmastan. Am încercat și Bephanten dar parcă nu aveau nici o putere de vindecare. Plus că mă obosea spălatul sânilor înainte de fiecare masă. La început îi spălam mereu pentru că eram obsedată cu igiena dar apoi cu cremele astea a devenit chiar obositor.
Oricum, am fost foartee mândră de mine că am reușit ce mi-am propus.
După ce am văzut că am rezolvat problema asta am trecut la următorul pas – stimularea lactației sau mărirea rezervei de lapte.Pentru stimularea lactației:
– am încercat să mă odihnesc cât mai mult, cum adormea bebe încercam și eu să ațipesc
– alimentația cât mai diversificată, am mâncat aproape orice ca și pe perioada sarcinii. Am evitat prajelile, mâncărurile care mă balonează, fast-food-urile, băuturile carbogazoase și altele. Am fost foarte atentă cu mâncărurile dar acum sunt ceva mai relaxată.
– între mesele lui mă mai și mulgeam. Acum se mai întâmplă doar noaptea o dată sau dimineața, depinde când mă trezește el. Asta pentru că reușește să pape doar un sân iar celălalt pleznește. Da, am mare producție de lapte.
– am băut zilnic cam 3 căni de ceai de anason, chimen și fenicul (acum beau bere fără alcool aproape zilnic :D)
– lichide multe consumate. Nu era nevoie să-mi zică medicul să beau 2 l pe zi pentru că în timpul alăptării și după simt o mare sete, ajung și la 3 l pe zi.
– înainte de masă îmi țineam prosop cald pe sâni și apoi îi spălam cu apă caldă.

Acum lucrez la următorul pas. Am vrut ca bebe să sugă fără tetine (protecții mameloane).

De câteva zile am reușit și asta însă iar mă confrunt cu mari dureri de mameloane iritate. La început am folosit cremele mai sus menționate dar din cauza ingredientelor de care îmi era teama am renunțat la ele.
Am continuat tratarea mameloanelor cu glicerină boraxata (produs emolient, dezinfectant și dulce cu care îi curăț gurița) și nefiind toxică nu e nevoie de spălarea sânilor înainte de fiecare masă. Am observat că nu prea face față nici ea și recent mi-am luat lanolină care nu îmi place. E mult prea grasă.M-am lungit foarte mult dar trebuia să povestesc în ordinea cronologică a evenimentelor. Și nici n-am atins toate subiectele ce le aveam în plan.

Îmi pare rău că am vorbit foarte puțin despre igienă dar o să punctez câteva chestii:.
– spălatul mâinilor și a sânilor înainte de masă
– apoi schimbatul tamponelor în fiecare zi. Sunt persoane care nu au nevoie de așa ceva dar eu am avut și încă mai am producție mare de lapte și-mi sunt necesare. Am încercat să renunț la ele dar când mi-a fost lumea mai dragă m-am trezit udă.
– sterilizarea pompei înainte de fiecare utilizare și a tetinelor (pentru cine folosește) după fiecare masă.

Probabil că am omis câte ceva dar nu contează. Nici nu știu cine o să stea să citească atât.

Era mult de povestit, despre rolul tatălui în alăptare, despre beneficiile alăptării, poziții de alăptat, îmbrăcăminte adecvată, înțărcat, mediul în care prefer eu să alăptez și altele.
Că tot veni vorba, nu pot să alăptez sub nici o formă în public sau de față cu oricine și nici nu-mi place când văd alte mame care fac asta. Nu vreau să judec pe nimeni, e decizia fiecăreia cum și unde vrea s-o facă dar mie mi se pare ceva prea intim și delicat ca să fie așa în văzul tuturor.
Noi în public luăm lăptic la pachet, de la mami :D.

În concluzie, susțin alăptarea și nu sunt de acord cu supliment, apă, ceai, etc. Laptele matern e foarte hrănitor și conține 90% apa. Până o să începem diversificarea noi păpăm doar lăptic :P.

Nu știu dacă voi continua povestea dar dacă vreți să aflați mai multe vă invit pe blogul Sakurei. Aici a adunat câteva linkuri utile despre acest subiect amplu – alăptarea.

De asemenea, dacă aveți orice fel de întrebări, completări sau nelămuriri puteți să mi le scrieți în comentariu sau pe adresa mea de e-mail: ifederova@gmail.com

Comments (38)

  1. Clej Adelina

    o Doamne ce pepeni aveam si eu si nu ma puteam mulge numai cu mana,nu stiu de ce pompa nu scotea nimic,si printesa astepta cu limba afara sa ii picure..o trecut s asta si acum ne apropiem de 2 anisori

    Reply
    1. Federova

      Am incercat si eu cu mana dar nu mi-a placut, la inceput picura repejor dupa care incetina, am preferat sa sufar cu pompa :(.
      Sa-ti traiasca printesica!

      Reply
  2. Mihaela Bolea

    Am citit articolul în întregime, şi chiar dacă nu sunt încă în postura de mămică/viitoare mămică, îţi sunt recunoscătoare pentru toate aceste informaţii preţioase. Sper tare mult să-ţi permită timpul şi să ne mai dăruieşti informaţii preţioase din experienţa ta. Să creşteţi mari şi sănătoşi! 🙂

    Reply
    1. Federova

      Sincer eu nu citeam articole pentru mamici inainte sa raman insarcinata. Doar daca era mamica vreo bloggerita draga mie, altfel nu.
      Sper sa-ti ajute informatiile mele candva daca tot le-ai citit dar pana atunci poate uiti :P.
      Multumim! Multa sanatate si tie!

      Reply
  3. simona

    Vreau sa zic ca dupa ce am citit postarea aceasta, mi-am dat seama ca eu, informational sunt zero barat in tot ceea ce tine de copii, ca si tine nu am absolut nicio experienta cu vreun bebe si habar nu aveam ca numai partea asta de alaptare este atat de complicata si de complexa.
    Si eu mi-as dori din tot sufletul sa-mi pot alapta copilul in mod natural, sper doar sa o pot face, nu ma gandeam ca poate fi asa complicat. 🙁
    Ai facut o postare foarte frumoasa, felicitari, am inceput si eu sa fiu interesata de subiectul “copii”, ceva incepe sa se schimbe si in interiorul meu si incep sa ma gandesc tot mai mult la posibilitatea sa…
    Va doresc sanatate si clipe frumoase impreuna amandurora! 🙂 Si tatalui, ca nu trebuie sa iasa din ecuatie 😛
    Pupici si calde imbratisari!!! 🙂

    Reply
    1. Federova

      Simo, daca ai noroc poti sa incepi frumos cu alaptarea si sa n-ai nici o problema. La mine s-a nimerit sa intampin atatea dificultati, ghinion nah…
      Abia astept sa-mi dai vestea cea mare si sa te vad cu burtica. Cred ca o sa fi splendida la cat de frumusica si slabuta esti tu :D. Sa nu cumva sa ti secret ca ma supar :P.
      Multumim frumos! Si eu iti doresc multa sanatate ca-i mai buna decat toate.
      Pupam!

      Reply
  4. Miu Miu

    EU nu s mamica si tot am citit tot. Sper sa mai scrii despre asta, imi place mult. Mai ales ca il indragesc mult pe beblinul tau :X

    Reply
    1. Federova

      Hihi, pai tu ai nepotel mititel si esti un fel de mami 2 de-aia citesti subiecte de-astea, mi-e imi spui?! :))

      Reply
  5. claudia

    Felicitari ca ai reusit sa alaptezi natural si normal, daaar…iti spun sigur ca exista cazuri in care mamele efectiv nu produc lapte. Nu a fost cazul la mine, dar am o prietena care a fost la vreo 10 medici si bebele ei tot lapte praf papa. Deci, crezi sau nu, asemenea cazuri exista ;).

    Eu am avut alta problema, dupa ce am trecut prin sangerari si toate cele, pompe si pungi cu gheata ziua si noaptea, am constatat ca Amelia mea nu manca suficient niciodata de la san, iar pompat nu voia nici sa moara de foame. Si uite asa am ajuns dupa cateva saptamani sa abandonez ideea cu alaptarea si sa trec pe lapte praf…in cazul nostru s-a dovedit a fi cea mai buna solutie, Amelia a crescut mare si sanatoasa si ma bucur de ea :).Dar da, e recomandat daca se poate sa alaptam- spun daca se poate pentru ca sunt multe mame care dupa nici o luna sunt nevoite sa revina la serviciu, cum a fost si cazul meu.

    Pana una-alta, bucura-te ca poti sa stai cu micutul tau, ca ai sprijinul celor din jur si va doresc multa sanatate :)!

    Reply
    1. Federova

      Multumesc Claudia!
      Probabil ca sunt si mici exceptii, cazuri 1 la 10, chiar gasisem undeva pe google dar n-am aprofundat.

      Mi-ai adus aminte de gheata, n-am scris pentru ca am si uitat ca mai stateam si cu comprese pe sanii dar mai mult noaptea ca sa mai potoleasca productia de lapte. Off, ce chinuri pe noi mamele.
      Imi pare rau ca ai fost nevoita sa te intorci la servici dupa doar o luna, cred ca as fi suferit enorm sa fiu asa conditionata. Daca as putea as sta langa puiul meu si 5 ani dar nu e posibil, mama e foarte importanta in formarea si siguranta lui.
      Am avut momente cand simteam ca clachez dar n-am cedat, strangeam din dinti si-l puneam la san si din ora in ora.

      Sa-ti traiasca Amelia! Multa sanatate si voua!

      Reply
  6. flori0304

    ei bine la faza cu acul tre sa recunosc ca am ramas perplexa :))

    si eu am alaptat pana la 7 luni si la fel ca si tine nici eu nu-s deacord (cel putin eu n-as face lucrul asta) cu alaptarea in public, pe strada, in banca, in magazin, in parc intre zeci de copii, samd. dar fiecare face cum il taie capu`

    multa sanatate.

    Reply
    1. Federova

      Iti dai seama ca n-as fi facut asa ceva, a fost doar asa o frantura de imagine ce mi-a strapuns mintea in momentele alea de disperare, ca in desene animate :)).
      Sper sa alaptez si eu macar 1 an. Sper sa nu fiu vreodata nevoita sa alaptez undeva in public, deocamdata imi iau toate masurile sa nu dar nu se stie niciodata pe unde si cum il apuca crizele de plans pe bebe. Iar el plange doar de foame :D.
      Multa sanatate si tie!

      Reply
  7. Oana

    Am citit tot, pana la ultimul cuvintel! Sa mai scrii despre acest subiect daca iti permite timpul. Abia astept sa trec si eu prin toate astea. :*

    Reply
    1. Federova

      Poate o sa fac chiar o rubrica separata. Nu stiu daca o sa mai scriu, ar fi prea multe de zis dar o sa ma gandesc la asta..
      Te pup!

      Reply
  8. ramontzelu

    Si eu am citit cu interes toata postarea ta, eu nu am trecut prin momente asa dificile ca tine in ce priveste alaptarea, dar am avut un moment la cateva spatamani de la nastere in care scazuse foarte mult laptele dar, nu m-am lasat am facut tot ce mi-a stat in putinta ca sa alaptez, am apelat si la supliment de lapte praf dar tot sanul a fost baza, am alaptat pana la 1 an si 4 luni, as fi vrut mai mult, pana la 2 ani macar, dar pe fetita vroiam s-o duc la cresa si eu sa ma intorc la serviciu.
    Si eu am avut regrete in ce priveste laptele praf, mustrari de constiinta, dar in timp vor disparea, o sa vezi, si toate problemele care le-ai avut acum le vei uita cu timpul, vor ramane doar clipele frumoase si va doresc sa aveti parte numai de ele!
    Legatura dintre mama si puiul ei atunci cat il alapteaza e extraordinara, mie mi s-a parut ca dupa ce am incheiat alaptarea s-a rupt ceva…
    Aa sa nu uit- nu e tarziu pentru un jurnal de sarcina si mie imi pare rau ca n-am tinut, la tine nu e deloc timpul trecut, iti va face placere sa citesti peste ani : “azi Edi mi-a spus prima data mama” sau “azi a facut primii pasi!”

    Reply
    1. Federova

      Ma oftic ca n-am vorbit deloc despre sentimente, despre fluturii din stomac si momentele pretioase de tacere din timpul alaptarii. Citisem undeva ca hormonul prolactina – care stimuleaza producerea laptelui matern – are un efect minunat de relaxare si de stimulare a instinctelor materne si chiar asa este. Alatarea e ca o relaxare..
      Am avut cateva zile dar putine in care am simtit ca am lapte putin si m-am speriat. Nu stiam ce sa fac, am baut mai multa apa, ceai, l-am pus pe bebe mai des la san. Imi si cerea..parca nu se satura, nu avea din ce. Si stresul are o influenta asupra productiei de laptic.
      Sunt sigura ca voi uita regretele ce le am in legatura cu primele lui ore de viata in care a papat lapte praf cu lingurita :(.
      Nici nu vreau sa ma gandesc cum o sa fie intarcatul, sigur o sa sufar si o sa simt acelasi lucru..ca se rupe ceva.

      Nu cred ca o sa mai continui cu un jurnal..cel putin nu aici. In timpul sarcinii mi-am notat intr-o agenda cateva ganduri, vorbeam cu bebe in scris cand ma plictiseam :D.

      Multumesc pentru comentariu, te pup!

      Reply
  9. ilda76

    Te admir si te felicit!

    Si eu am depus eforturi pentru a alapta dar mi se confirma, pentru a n-a oara, ca am fost norocoasa! Pompa mi-au pus o singura data, in maternitate! N-am avut rani, nu protectie pentru mameloane, nimic dureros. Imi luasem Garmastan, preventiv, n-am avut ce sa fac cu el. Am avut mare grija de laptele meu si al bebelinei mele (care stii ca acum e o lungana); am baut zilnic, fara nazuri, cca 4 litri de ceai de chimen si anason, m-am odihnit, m-am hranit…Cum spuneai, e foarte important sprijinul moral al familiei si e nepretuit cel al tatalui! De pe la 8 luni, laptele meu a dat semne ca se sfarseste, am luat Galactogil (produs in Franta, daca imi amintesc bine; granule ce se dizolvau in putina apa) – la unele mame sporea productia ca pentru vanzari la piata, la mine atat cat sa o multumesc pe bebelusa! Pana la an am dus-o asa, s-a intarcat in mod natural…
    Dar experienta asta a alaptarii e…nu gasesc cuvant care sa o descrie, poate ca nici nu exista. Ca femeie, e mare pacat sa pierzi asta, sa nu te lupti (cum spui tu) pentru toate beneficiile ce le implica!

    Pup, Fede!
    Ilda
    Lavender Thoughts

    Reply
    1. Federova

      Deci esti una dntre norocoasele care a avut un start frumos in alaptare. Felicitari! Am vazut ce frumusete de fetita ai, sa-ti traisca, sa se faca mare, sa fie sanatoasa si si mai frumoasa!
      Nici despre beneficii n-am vorbit si-mi pare rau dar m-as fi lungit prea mult. Avanatejele sunt multe, si pentru bebe dar si pentru mamica, e chiar pacat sa fi mama si sa nu traiesti experienta asta intensa macar in primele luni de viata ale bebelusului.

      Pup si eu!

      Reply
  10. Rokolla

    Deși tu crezi ca nimeni nu va avearabdare sa o citească va trebui sa te contrazic. Îți urmăresc cu drag blogul si sunt la curent cu noutatile postate.
    Poate si din cauza ca mi-as dori si eu un bebe m-a determinat sa citesc cu interes povestea ta si cred ca nu ai trecut prin etape foarte usoare. Mă bucur ca ți-ai putut rapi ceva timp pentru a ne informa si pe noi despre alaptare. Îți doresc sa ai cât mai putine probleme si sa știi ca o parte din cititoarele tale fidele îți sunt alături iar dacă vei avea nevoie de ceva trebuie doar sa ne spui. Chiar dacă nu putem fizic alături de tine poate te putem susține într-un alt mod. Va pup pe amândoi

    Reply
    1. Federova

      Ma bucur sa am asa cititoare, comentariul tau mi-a ajuns direct la suflet si m-a uns la inimioara :D. Multumesc mult pentru sustinere!
      Chiar am fost placut surprinsa sa vad comentarii la postarea asta. Nu stiu daca ma inteleg, suna ciudat dar o zic. Imi e drag de statutul de mamica efectiv si-mi face placere sa vorbesc despre orice subiect ce implica asta. As vorbi si m-as documenta ore in sir si tot nu m-as plictisi.
      Daca iti doresti un bebe sigur ti se va indeplini dorinta. Sa ma anunti cand va fi ca poate ai nevoie de alte sfaturi atunci. Stii unde sa ma gasesti.
      Pupici multi!

      Reply
  11. Daniela

    esti o norocoasa ca ai avut pepenii ….astfel corpul se pregateste pentru alaptare. Eu nu i-am avut…am avut doua flescaituri …iar lapte doar cateva picaturi…..e adevarat ca ma umpleam la propriu cu lichide , apa , ceaiuri, supe etc et…. lapte devenise un pic mai mult …dar nu suficient ca baiatul meu sa se sature….plangea saracul de foame….nu m-a lasat inima si l-am bagat pe lapte praf. Am incercat si hranirea mixta …numai ca bebele deja nu mai vroia sa suga la san.La primul copil chiar nu am avut nici macar acele picaturi putine de lapte …si e un copil sanantos , nu a fost bolnavicioasa …nu este nici acum. Sa-ti traiasca puiul si sa fie sanatos si norocos….

    Reply
    1. Federova

      Probabil ca doua flescaituri o sa ajung si eu sa am dar nu conteaza, important e sa fim sanatosi. Am o prietena care nu are sani mai deloc si a alaptat fara probleme deci nu conteaza marimea bustului asa cum credeam eu cand eram mai mica :P.
      Si al meu plangea de foame cand m-am luptat sa-l obisnuiesc la san cu tetinele si-am suferit amandoi vreo 2 zile dar am reusit in final. Il puneam si din ora in ora. Desigur, daca nu aveam rezultat dupa alea 2 zile, ii bagam din nou lapte praf, n-as fi vrut sa vad ca scade in greutate.
      Sa-ti traiasca baietelul, cred ca deja e mare acum ;)).

      Reply
    2. Daniela

      Baietelul meu are 5 luni …e un picut mai mare ca al tau. Eu nu am avut acea ” furie a laptelui cum se zice ” …nu am avut deloc sanii angorjati…iar ginecologul meu mi-a spus ca acest fapt se datoreaza unor dereglari hormanale . Am suferit mult din cauza asta ….toti copilasii din maternitate stateau la sanul mamelor lor …numai al meu saracul striga de foame iar eu nu eram buna de nimic cum se zice. Am ajuns acasa …cu insistente si durere am reusit sa desfund canalele , am luat Galafor forte si ceai de stimulare a lactatiei …se marise nitel cantitatea de lapte dar Cristian ( bebita) din cauza ca nu se satura vroia din sfert in sfert de ora sa suga …era lapte dar nu suficient , …sanii erau flasci ( deci nici urma de acea furie a laptelui) iar doctorul ginecolog si pediatra mi-au spus sa ii completez copilului cu lapte praf pentru ca astfel o sa innebunesc si eu iar el nu o sa creasca…..
      A fost o perioada grea ..nu intelegeam de ce nu puteam si eu sa am pepenii aceia …ca mamicile din sala de alaptare. La fetita ( primul meu copil) nu am avut nici macar cateva picaturi. Imi desfundase in spital o asistenta canalele mamare insa din cauza unui tratament medicamentos nu am putut alapta imediat dupa nastere ….m-am muls cum am putut ca sa pot totusi sa alaptez acasa ..insa ..surpriza deja fata mea nu mai sugea deloc la san…nu curgea , obosea foarte repede, se enerva , plangea etc. Esti o norocoasa , te admir pentru perseverenta si te urmaresc in continuare …pupici .

      Reply
    3. Federova

      Eu si acum ma trezesc cu ditamai pepenii dimineta. Puteam sa alaptez gemeni lejer dar n-a fost sa fie. Imi dau seama ca e groaznic de greu cu doi dar asta mi-am dorit de la inceput :(.
      Ce frumos ca ai 2 copilasi deja. Sa-ti traiasca!

      Reply
  12. Bianca Roxana

    Felicitari, esti cea mai tare mami!! Mai vrem postari dintr-astea;)

    Reply
    1. Federova

      Multumesc frumos Bianca! Nu stiu daca vor mai fi, nu promit nimic.
      Te pup!

      Reply
  13. darlyst

    Eu vreau sa mai scrii! Chiar mi-a facut placere sa citesc si o sa tin minte pe viitor. Iti multumesc!

    Reply
    1. Federova

      Chiar sper ca informatiile mele sa ajute cumva desi n-am detaliat mai nimic. Oricum daca cineva intampina probleme si ajunge aici prin google chiar as vrea sa ma intrebe.
      Pe mine m-ar fi ajutat foarte mult unele sfaturi. Au fost chestii pe care nu mi le-a spus nimeni, de exemplu cum sa folosesc pompa de muls, cum sa schimb un pampers :)) si altele care nu mi le mai amintesc acum.
      pup

      Reply
  14. Ioana

    Mami scumpă, felicitări pentru determinare! Ești o luptătoare și o mămică nemaipomenită. Nu știam că ai avut așa bătăi de cap cu alăptarea, iar acum că am citit prin ce ai trecut îmi pare rău că nu am știut mai devreme, poate te puteam ajuta cu câteva sfaturi. Bebele meu are acum 5 luni. Am născut tot prin cezariană, la 39 de săptămâni. La mine au fost probleme cu rezistența la anestezie și calmante post operatorii, plus o rezistență la forma de oxitocină care se introduce în perfuzie pentru a ajuta nașterea. Așa că am avut un travaliu de 17 ore și am ajuns la cezariană. Iar după am simțit toate durerile la intensitate maximă până s-a prins cineva că tipul de calmant folosit la mine era apă de ploaie. Trecem peste.
    Am vrut tare mult să alăptez și am avut sprijin și ajutor din 2 locuri: dela spital și de la pediatra bebelușului. La spital, cum m-au mutat în salon, am rugat-o pe prima moașă să-mi aate cum să desfund canalele. Eram convinsă că nu o să am lapte, nu știu de ce. Dar mi-a explicat că sunt foarte puține cazuri de mame care nu pot alăpta. Desfundarea a mers lin și e foarte simplă. Se strânge aureola mamelonului rapid și energic până laptele este expulzat. Nu se masează sânul întreg, așa se ajunge la mastită. Apoi mi l-a adus pe bebe și a mâncat liniștit. Tot mamelon plat am avut și eu, dar tot sugând s-a format până la urmă. Nu-ți vorbesc de emoțiile ulterioare, de laptele șiroind și de pepeni pentru că ai experimentat și tu aceste faze. Pentru stimularea lactației am luat și eu Galactogil și am băut ceai pentru stimularea lactației. Răni am avut și eu la un sân, pentru că are o preferință pentru cel drept și am rezolvat cu…lapte. După ce termina bebe de supt, mă spălam, apoi storceam o picătură, două de lapte pe care îl întindeam bine pe mamelon și lăsam sânul liber până ce laptele intra în piele. Sper să te ajute și pe tine.
    Ce îți mai pot recomanda eu din ce am încercat pe propria piele: alternează sânii la fiecare masă, ca să scapi de presiunea din ei. În plus, laptele își schimbă consistența în timpul suptului și așa, bebe capătă tot ce e bun din el. În momentul în care bebe scade viteza de supt la un sân, poți să-l lași pe spate 1 minut, îl ridici și îl bați pe spate să elimine aerul, apoi îl pui și la celălalt sân. Ideal ar fi să mănânce de cel puțin 2 ori la același sân.
    Eliminarea aerului e esențială ca să nu aveți probleme cu colicile. Dar, sigur știi asta deja 🙂 Bebelușul meu nu a avut colici deloc. Și culcatul pe burtică a contat foarte mult. Și alimentația noastră, așa cum ai precizat și tu.
    Emoții am acum pentru că mai avem puțin până începem diversificarea și sper ca bebe să nu renunțe la laptele meu.
    De fapt emoții sunt mereu când e vorba de el :))
    Sper că am fost coerentă în mesajul meu și te-am putut ajuta măcar puțin.
    Ah, glicerina boraxată nu mai este recomandată pentru curățarea cavității bucale a bebeilor. Boraxul din compoziție este toxic. Așa mi-a spus pediatra noastră.
    Te felicit iar pentru determinare și pentru familia frumoasă! Să fiți sănătoși și să vă iubiți mereu!
    Dacă te mai pot ajuta, nu ezita să-mi scrii la traistutacuzale@gmail.com
    Poate ne și întâlnim o dată :)) Cred că locuim în același cartier.
    Toate cele bune mami frumoasă!

    Reply
    1. Federova

      Vai de mine! Asa de mult a tinut travaliul? Am stat si eu o noapte…in asteptare dar nu am avut contractii dureroase, abia dimineata mi-au provocat cu perfuzii dar dupa 2 ore doctora a zis: stop! Nu m-am dilatat absolut deloc nici macar cu injectii.
      Nu pot sa ma plang ca n-am avut ajutor, ba chiar am refuzat si m-am strambat cand o doctora mi-a strans aureola, am crezut ca lesin de durere. Niciodata n-am suportat sa ma atinga cineva pe mameloane, nici macar partenerul meu daca iti vine sa crezi.

      Daa, am experimentat si lapte curgand pe jos prin baie, ma trezeam ca fac balta dupa dus si abia in oglinda vedeam :)). Pentru lactatie am baut doar ceaiuri, pastile n-am luat.
      Rani am tot avut si-am incercat si faza cu laptele lasat asa sa se usuce dar degeaba. Cred ca puiul meu trage si strange cu prea multa forta, altfel nu-mi explic. Si alternez si sanii, tot timpul am incercat asta special ca sa aiba timp sa se mai vindece.
      Citisem undeva ca la inceput bebelusi isi potolesc setea, apoi se hranesc si la final isi satisfac pofta de supt, de alintat la san :P. De-asta e indicat sa stea la un san pana il goleste complet. M-am documentat foarte bine inainte, mai ales ca am avut dificultati.

      Cu colicii nu prea am avut probleme, a avut cateva crize de plans dar stiam cum sa-l linistesc…in brate cu shsh-itul si la san. Si i-am mai dat si Infacol.
      O tona de emoti o sa am si eu la diversificare dar abia astept, sunt curioasa daca ramane la fel de mancacios.

      Mie mi-a zis doctora mea de glicerina boraxata, am inteles ca simpla ar fi recomandata numai ca e de negasit sau sunt farmacii care folosesc in laboratorul propriu dar nu vand :(. Nu stiu ce sa mai cred, ce sa mai inteleg. Tu cu ce i-ai curatat gurita?

      Multumesc pentru gandurile si sfaturile tale bune! Te mai astept aici sau poate vorbim pe mail.
      Te pup!

      Reply
    2. Ioana

      Da, aventură mare cu travaliul meu. Tot cu dilatare zero s-a soldat la final, așa că cezariana a fost inevitabilă. Oricum, parcă e o amintire tare depărtată 🙂 Slavă Domnului că a fost totul bine cu bebe.
      Cu glicerina și mie mi-a spus pediatra că sunt păreri împărțite. Eu nu am folosit deloc, nu i s-a încărcat gurița lui bebe ca să avem nevoie. Mie mi-a recomandat glicerină amestecată cu altă substanță. Îmi scapă numele, dar am notat pe acasă în agenda copilașului.

      Mă bucur că ți-am fost un picuț de ajutor. Și mai povestim pe aici.

      Reply
    3. Federova

      E vorba de glicerina cu stamicina boraxata? Ca eu asa aveam. Acum ca mi-ai zis tu ca e toxica si culmea n-am citit/vazut pe niciunde, n-am mai folosit-o. Am luat farmaciile la rand si-am gasit in sfarsit glicerina simpla. Ii curat gurita de 2-3 ori pe saptamana pentru ca o vad incarcata cateodata.
      Te pup si mai vorbim. Daca mai ai ponturi, scrie-mi. Imi place sa adun informatii, sa stiu cat mai multe pareri. As vorbi incontinuu despre rolul de mama si tot ce tine de asta 😛

      Reply
  15. Mihaela Pojogu

    Nu stiu daca voi ajunge sa devin mama, mama mea de la un soc emotionat la putin timp dupa nastere i s-a oprit lactatia si bebe a fost hranit doar la biberon si de atunci a dormit numai cu mine. Deci exista cazuri si cazuri. Pe mine ma supara gandul ca renunta pe motv ca-i “laptele apa-chioara”, ca e putin si nu se satura.. si nu combina.
    Aveti grija de voi! xo

    Reply
    1. Federova

      Exista si exceptii, intr-adevar dar nu am vorbit de astea.
      De ce spui ca nu stii daca vei ajunge mama? 🙁 Nu-ti doresti sau de ce? Esti casatorita din cate stiu.

      Imi mai spunea cineva ca se poate ca laptele sa nu fie suficient de nutritiv dar nu stiu ce sa cred, n-am citit nimic concret bazat pe studii sau analize. In schimb mi-ar placea sa-mi duc laptele meu la analiza daca as putea. Arata normal, ca un lapte cumparat dar nu asa de alb. Dupa ce il tin cateva ore la frigider (muls), se separa. Deasupra se fac vreo 2-3 cm de smantana care pare ff grasa iar in jos pare…chiar apa chioara :)). Bun sigur este ca altfel nu lua bebelinul meu asa mult in greutate. Acum…sper sa se mentina asa..

      Pupici!

      Reply
    2. Mihaela Pojogu

      Pentru ca sunt operata pe coloana si am mai vorbit despre asta, sunt foarte multe costuri si cu atat mai multe riscuri atat pentru mine cat si fat pentru a duce o sarcina la bun sfarsit, dar inainte de a ramane insarcinata ar trebui sa imi scot tijele care reprezinta suportul meu de a fi pe picioarele mele.

      xo

      Reply
  16. Carmen T

    Buna Fede
    Eu am o alta nelamurire legata de nastere..si tine mai mult de partea estetica
    Inainte de nastere,eram ferm convinsa ca voi purta burtiera mult timp ca sa nu raman cu burtica.Asa auzisem in jurul meu si mi se parea oarecum si logic…dupa ce am nascut,acum 10 zile,am purtat burtiera(pusa imediat dupa cezariana) cat am stat in spital,3 zile. La ultimul pansat in spital(deci la 72 de ore dupa nastere), doctorita mea mi-a spus ca nu mai am nevoie de burtiera,ca nu ma ajuta cu nimic,ca e un mit asta cu burtiera care ajuta .Ca muschiul nu se reface daca il tin eu strans-sugrumat in burtiera,ci se va reface singur si ajutat de sport si masaj,ca oricum sunt slabuta etc.
    Acum ,sincer,nu stiu ce sa mai cred..ti-am spus inainte de nastere eram ferm convinsa de rolul divin al burtierei in refacerea silutetei mele,dar doctorita a fost atat de convingatoare,mi-a spus si de nu stiu cate studii facute in Occident care demonstreaza asta…incat acum nu o port,dar parca nu-s chiar cu constiinta “curata”. Tu porti burtiera sau nu? Am vazut in poze ca tu nu ai pic de burtica,parca nici nu ai nascut:-)

    Reply
    1. Federova

      Buna Carmen!
      La fel ca si tine auzisem numai de bine despre burtiera asa ca mi-am procurat si eu una foarte tapana. La spital mi-am pus-o a doua zi dupa operatie si doctora mea mi-a sugerat s-o dau jos. La fel mi-a spus, ca nu rezolv nimic iar muschiul ca sa se refaca el trebuie sa lucreze si daca ma sugrum cu burtiera el devine lenes. Sincer am mai pus-o si-n urmatoarea saptamana cateva ore pe zi dar nu ca sa scap de burta ci pentru ca ma simteam foarte bine cu ea, imi atenua durerile de spate si puteam sa merg dreapta. Apoi am abandonat-o…chiar daca e mit as mai fi purtat-o dar a venit caldura si e foarte incomoda.
      Fata de cum aratam inainte, mai am burtica dar nu foarte vizibila. Oricum sfatul meu este sa alaptezi, doar asa iti vei recapata silueta fara efort fizic sau regim alimentar. Asta e cea mai buna “dieta” :)). La mine a functionat.
      Atunci cand bebe trage din san, muschii abdominali se contracta si incet incet se micsoreaza, se retrage ce s-a largit cum s-ar zice :P. Poate o sa observi/simti sangerari mai abundente exact cand papa el, datorita contractarii muschilor vor fi. Eu aveam in fiecare zi la aceeasi ora 😀 exact cand il puneam la san.

      Reply
  17. babymanager

    Ce an plin ai avut! Felicitari pentru alaptare si decizia de a naste natural! Casa de piatra si sa fiti cu toti sanatosi ca frumosi sunteti :)! La multi ani pentru cel mic!

    Reply

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *