“M-am jucat cu pisica”, “mi-am luat pisic”, “ma plimb cu cutzu”, “motanel in sus”, “motanel in jos”, etc…Astea tre’ sa le citesc eu pe grupuri din cand in cand…Ia nu va mai laudati atat, mai ganditi-va si la altii care nu au si-si doresc :(.
Vreau si eu unul mic ca el, ca sa uit de Pufitza mea dragalasa despre care nu mai stiu nimic de ani de zile :((
Vreau o jucarie, un pisic, un botic, un alt nas de cauciuc, vreau!…:(
Vai ce frumusete:)
Ai grija ce-ti doresti, s-ar putea sa ti se intample!!! Glumesc, chiar stiu cata bucurie aduc prietenii nostri necuvantatori. Am un asemenea prieten, care imi aduce zambetul pe buze de fiecare data.
Imi pare rau 🙁 nu am vrut sa te intristez… ce-a patit micuta?
offf..si eu vreeaauuu…
eternarebela,
nu mi se intampla asemenea minune, chiar eu mi-am interzis asta…nu mai vreau. Iar bucuria adusa de “ei” e unica, incomparabila…I know this…
Alexandra,
s-a pierdut micuta mea si nu a mai fost gasita. Nu stiu daca mai traieste sau nu…doar in vise o vad in viata :(.
coco,
stiu cum e dar nu recomand…