Când timpul zboară…

Am rămas restanță cu niște poze frumoase făcute pe melagurile copilăriei, pentru că timpul zboară și ziua parcă e din ce în ce mai scurtă. Aveam de gând să postez pozele luni de ziua mea dar a fost o zi atât de plină și agitată încât seara n-am mai avut nici un pic de energie.
În scurta escapadă de acum 2 săptămâni, acolo unde mi-am petrecut cam toate vacanțele în copilărie, am mai făcut un set de poze într-un loc la fel de special. Am vrut neapărat să ajungem acolo pe deal și să revăd Oltul de la distanță. Să simt din nou liniștea locului și să ascult adierea vântului și zumzetul din pădure. Acolo am văzut pentru prima dată fazan, porc mistreț și îmi amintesc perfect când ne-a tăiat calea un șarpe. Aveam vreo 5 ani, mergeam cu bunica după lemne în pădure iar ea împingea căruțul cu mine în el. Pe izlazurile alea duceam turma de vite la păscut și acum la vizita asta am realizat cât de mult contează animalele și ce rol important au printre noi. Acum nu se mai practică, nu mai sunt turme de vaci și oi care să meargă la păscut de iarbă, au crescut mulți porumbari și alte bălării și nimic nu mai e la fel. A dispărut și sonda și leagănul improvizat. Da, aveam leagăn în mijlocul pustietății. Era făcut dintr-un cablu gros și legat de 2 stâlpi imenși. Când îmi aduc aminte stau și mă întreb cum de am avut tupeul să mă dau în leagănul ăla, pentru că era cumva pe marginea colinei și-atunci când ne dădeam vedeam pădurea la picioare, într-o mare prăpastie. Nu știu dacă era curaj sau pur și simplu nu conștientizam pericolul. Dar era frumos…Era arșiță și plictiseală când trebuia să stăm cu vitele la păscut și aia era una din bucuriile noastre imense.

Rochie/Dress: HERE VIPME

Am cules cimbrișor de câmp când fix în dimineața aia savurasem în curte un ceai din aceeași plantă. Absolut delicios și nici nu mă așteptam să îmi placă.
Norii se vedeau pufoși iar dealurile parcă erau pictate în zare. Era totul ca un tablou de poveste peste care timpul și-a pus ușor ușor amprenta. De data asta am revăzut locul cu puiul meu și iarăși m-au cuprins niște emoții frumoase.

În fine. Revenind la ale noastre, vreau să vă povestesc care e treaba cu rochia. Știu că o să trezească suspiciuni, am purtat-o chiar de ziua mea la birou și am primit nenumărate întrebări și priviri. Și ca să fiu cât mai directă, NU, nu sunt însărcinată 🙂  și nici nu am cumpărat-o cu gândul că-mi va fi bună când va fi cazul. Este M dar așa e modelul. Și ce credeți, nici măcar nu am ales-o eu. Am luat-o de pe VIPME și s-a întâmplat ca 2 colete să fie inversate așa că eu am primit rochițele unei bloggerite străineze iar ea le-a primit pe alea mele. Cu siguranță alegerile mele îi vin la fel de bine cum îmi vin mie alegerile ei, adică rochița din postarea asta și rochița în stil vintage de AICI.
Inversarea coletelor din greșeală nu m-a supărat deloc și chiar m-am amuzat dar nu știu cum aș fi reacționat dacă aș fi plătit o sumă considerabilă pentru rochii sau dacă acestea nu erau pe gustul meu. Am avut și noroc, ca să zic așa…
Încă nu știu cine este bloggerita care se bucură de rochițele mele dar am detectat pe cineva pe contul de Instagram al site-ului, cu o rochie asemănătoare cu una dintre cele alese de mine. O să aflu dacă chiar ea este și abia aștept să-i văd toate pozele 😀 .

Rochia este din polyester, cam sintetică dar foarte comodă și foarte bine lucrată. Gulerul este pe elastic cumva iar în zona gâtului în față are și-un detaliu foarte chic. Ține locul unui chocker aș zice eu. Iar la spate sunt 2 nasturi finuți sus și fermoar până la mijloc.
Îmi place mult imprimeul și croiala de baby doll dar și faptul că e “jucaușo-sexy” datorită dublurii din dantelă care se vede. Nu am atașat-o eu, așa a fost. Fundița de la gât și banda neagră din zona mijlocului sunt din catifea.

Vă las cu pozele și mă pregătesc de week-end cu o tonă de poze și planuri. Sper ca vremea să țină cu mine și să am parte de lumină bună 😕 .

Ce zboară timpul…Pe curând!

P.S.: Dacă vă place clipul v-aș fi recunoascatoare cu un like și bineînțeles nu uitați să mă urmăriți și pe YOUTUBE.