Am fost la castingul “Bravo, ai stil!”

– M-am inscris la castingul Bravo ai stil
– Bravo, succes!
– Te-am inscris si pe tine!!
– No way, glumesti. Te bat!
– Te-am inscris, sa-mi zici cand te suna, o sa mergem amandoua 😆 . Nu ti-ar placea?
– Nu stiu ce sa zic, nu stiu despre ce e vorba, nu simt chemarea 😯 .
A doua zi:
– Am glumit, nu te-am inscris, dar inscrie-te si tu. N-ai ce pierde.
– Nu ma bag, nu e de mine, n-am haine asa multe si extraordinare, totusi.
A treia zi
– Te-ai inscris??
– Nuu.
– Eelf, m-au sunat. Inscrie-te si tuuu, poate intram amandouaa ♥.
Gata, am cedat. Hai ma sa ma inscriu si eu, de dragul prietenei mele mai mult. Si m-am inscris. Am completat formularul, am atasat 2 poze si send.
Vreo 2 saptamani cred, pauza, nici un semn. Dupa care, intr-o zi obisnuita de vineri primesc telefon de la un numar necunoscut. Uitasem complet de inscrierea vietii. Am trecut de primul casting pentru emisiunea “Bravo ai stil!”. Wow!
Castingul a avut loc marti 13, minunat, nu? M-am gandit la nenumarate combinatii de tinute, ma durea capul de prea mult gandit, mi s-au incins creierii pana luni seara cand m-am decis sa probez cate ceva de prin dulapul plin dar gol. Pentru ca recent am facut curatenie si am dat un sac de haine, un sac de-ala imens. Ma simt goala cand ma gandesc dar nah, nu am avut incotro.
Am probat 2 tinute pe care le aveam in cap ca finale si nu mi-a placut nici una. Apoi mi-am adus aminte ca aveam un cardigan animal print uitat de lume in fundul dressingului si m-am dus pornita dupa el. Eu care nu prea agreez animal print si nu sunt obisnuita sa ma vad purtand asa ceva, mi-a cam placut ce am vazut in oglinda. Narcisa goala, imbracata in leopard 🙂 .
Ce putea sa mearga la asa imprimeu? Non culori si accesorii masive aurii, in viziunea mea. Am ales o pereche de colanti catifelosi, o camasa alba simpla, pantofi si plic lacuiti, manusi negre subtiri, un colier si cercei aurii. Nu eram foarte incantata de combinatie, recunosc dar ma simteam bine imbracata asa.
Am scos repede un album cu vreo 12 poze cu mine, familia si prietenii si marti m-am prezentat la casting.
Am plecat vesela, colegele mele au avut grija sa ma incurajeze si sa ma bine-dispuna, ba chiar mi-au chemat taxiul ca nu cumva sa intarzii. A fost extrem de aglomerat si desi abia se misca masina, era sa facem poc de vreo 3 ori. Ca sa nu mai zic ca domnul sofer si-a aprins tigara la un moment dat. Simteam ca-mi ies ochii din orbita, nu de fum ci de nervi. Nu stiam cum sa-i zic, m-am fofilat toata, am oftat, am tusit. Sufletu`. Nici un gest din partea lui. Parca imi era frica sa ii zic, nu stiu de ce dar aveam o retinere. A fost tacut de la inceput si arata si intr-un anume fel. Era dovada vie ca ne tragem din maimute, ca sa intelegeti. In cele din urma l-am rugat sa inchida geamul, gandindu-ma ca o arunca. Ce credeti!? Da, a inchis geamul, cu tigara inauntru si cu mine pe bancheta din spate oameni buni. Am crezut ca imi plesneste o vena la cap, ma chinuiam sa vad cat mai are din tigara. M-a asfixiat. Inainte sa cobor l-am intoxicat si eu cu Addictul meu dar nu stiu daca l-a deranjat asa cum cred eu.
In fine. Am ajuns la destinatie, am intrat in cladirea Kanal D si am facut cunostinta cu fetele care asteptau de ore bune sa intre la casting. Vreo 10. Eu eram nr 17, adica ultima pe ziua aia.
Mi-a venit randul dupa vreo ora jumate, timp in care am completat o fisa de 3 pagini, mi-au ghiortait matele, m-au cuprins emotiile, m-am plictisit, am barfit pe Whatsapp, am admirat colegele de camera, sau nu, am facut cateva selfie si in cele din urma cand mi-au disparut emotiile, a venit randul meu. Eram ok. Pana in fata juriului.
Acolo m-au luat toate caldurile. Chiar era cald de fapt. Iar microfonul ala, jesus. Parca era ciocanul lui Thor, simteam ca imi cade mana de greu ce era. Ori aveam eu degetele amortite de la cata treaba avusesem la pc, ori chiar era greu.
In juriu erau 3 doamne/domnisoare si un barbat. El mi-a rascolit albumul si mi-a pus diverse intrebari de la “cati ani are copilul” si pana la “cu ce se ocupa sotul tau”. Doamnele au fost putin mai acide, una m-a intrebat de ce am ales sa port o pereche de cercei de 10 lei de la H&M iar alta “mi-a facut tinuta cu ou si cu otet”. Eram filmata si stateam in lumina reflectoarelor. M-au trecut toate apele, am incercat sa ma controlez dar n-am putut sa tac. Am avut replici dar au fost decente si scurte, partea nasoala era ca tipa nu se mai oprea. Ori incerca sa ma starneasca ori chiar simtea nevoia sa se verse pe mine. Am defilat, am mai vorbit cate ceva si ne-am luat la revedere.
Nu cred ca o sa fiu sunata si sincer nici nu stiu daca chiar imi doresc asta. Nu cred ca sunt potrivita pentru o astfel de emisiune desi imi place idea lor. Apropo, am dat-o in bara cu inca ceva. Am fost intrebata cum mi se pare Roxana. Raspunsul meu: “care Roxana?
Pai, de cand te uiti la emisiune?
Mno, de cateva zile doar 😆 .
Nu prea am timp si asta e…
 bravo-ai-stilParticiparea la castingul “Bravo, ai stil!” a fost o experienta care mi-a adus aminte de anumite vremuri si emotii. Am trecut prin castinguri de nenumarate ori, dar au trecut ani buni de cand am participat la ultimul si parca imi era si dor. As fi regretat daca nu m-as fi dus. Asta vreau sa si transmit prin postarea asta: atunci cand simtiti ca apare o oportunitate, profitati de ea pentru ca nu se stie de unde sare iepurele. In cazul meu nu s-a intamplat nimic, dar apoi as fi trait cu regretul si intrebarea “dar ce-ar fi fost oare daca m-as fi dus?”, “oare am ratat vreo sansa?”. Asta e valabila si in cazul interviurilor, am patit-o pe pielea mea si ma intreb si astazi cum ar fi fost daca as fi inaintat dosarul X sau daca as fi acceptat oferta Y. Viata e scurta si timpul trece atat de repede. Daca nu facem ce simtim si ce ne dorim acum cand putem, atunci cand?
 
Voi aveti vreun regret?
P.S.: Nu ma consider o fashionista remarcabila si nici nu astept sa primesc laude legate de tinuta. Nu am purtat ceva extraordinar, dar nici nu mi-am dat prea mult silinta sa cuceresc prin tinuta. Drept urmare, in mod sigur nu voi ajunge sa apar la tv in cadrul emisiunii si desi am citit cateva pareri negative legate de emisiune, mie mi-ar placea tare mult sa vad ca participa si bloggerite fashioniste. Cele care merita cu adevarat si chiar au stil.
Share on FacebookTweet about this on TwitterPin on PinterestGoogle+Print this page

Comments (5)

  1. DaliaC

    Stiu ca nu te astepti sa primesti laude dar trebuie totusi sa te laud putin 😀
    Mi-a placut foarte mult tinuta si iti admir curajul (chiar daca impinsa putin de la spate). Eu zic sa fi putin mai optimista fiindca nu se stie niciodata de unde sare iepurele!
    Te pup si multa bafta ! :-*

    Reply
  2. Descude

    Ehh, eu inca sper sa te cheme, cu ocazia asta ma uit si eu la emisiunea :). Mie mi-a placut tinuta ta!
    Legat de intrebarea ta, am regrete multe si la 28 ani inca nu fac ceea ce imi place… din pacate!

    Reply
  3. Oana Alexandru

    Tu chiar ai stil si nu cred ca e pentru tine emisiunea asta 🙂

    Reply
  4. Cristina

    Asa sunt fetele mai acide.

    Reply
  5. Lory's Blog

    Nu urmaresc emisiunea…am o retinere mare inca de la inceputul ei, de e drept, nu i-am oferit o sansa. Nu sunt acasa cand incepe, dar as putea sa urmaresc online.
    Mi se pare aiurea sa ti puna intrebari de genul celor mentionate…de ce porti cercei de 10 de lei de la HM…pentru ca astia imi plac, pentru ca..nu stiu ce as fi raspuns, insa sigur i-as arunca o vorba la fel de acida ca ea – oricare ar fi EA :)))

    Tu esti super frumoasa si arati foarte bine – stii ca te apreciez, iar stilul tau mie imi place asa ca…ai 3 de DA :)))

    Reply

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *