Femeile care mă inspiră…

Dacă ar fi să vorbesc despre o singură femeie care mă inspiră, m-aș bloca…pentru că în viața mea există multe femei [dacă eram bărbat mi-o luam acum :))].
Sunt genul de persoană care analizează în detaliu femeile, fără să vreau…pur și simplu se întâmplă. Știu că sună ciudat dar sunt sigură că oricine admiră și analizează/critică ceva frumos care știe cum să iasă în evidență… 
De-a lungul vieții m-am lăsat inspirată de multe femei speciale, prima de care n-am cum să trec cu vederea și le detronează pe toate este mama bineînțeles. 

Vedeta copilăriei. 
Am fost crescută de bunica până am mers la școală iar mami ocupată cu serviciul ei mă vedea doar în week-end. De fiecare dată era o apariție pentru mine, o vedetă, o femeie ce parcă ieșea din televizor, o mare bucurie când o vedeam și o imensă tristețe când pleca.  
Purta ruj, unghii colorate, rochițe înflorate și strâmte la mijloc, gentuță pe umăr, avea un păr lung, des și ondulat cu care mă lăsa să mă joc seara și tot timpul mirosea a flori, avea un parfum special și doar al ei. Știam când venea, troncanitul toacelor ce se auzea pe alee, de la poartă și până în casă, mă înnebunea; săream 2m de bucurie. Mă intimida când își schimba hainele fără rețineri sub ochii mei dar îmi plăcea să văd mătase și dantelă vintage ruptă parcă din Passion Garden, de atunci iubesc eu corsetele. Ea a fost prima mea inspirație, mami din anii ’90, ea m-a făcut să vreau să fiu cochetă când mă fac mare.  

Prietena cea mai bună, fashionista.
Ea e exemplul sexi, sofisticat, rebel și foarte parfumat :)). Prima dată am zărit-o într-o poză într-un studio foto.
Romantismul, aerul chic și senzualitatea se împleteau perfect pe chipul ei angelic ce-mi aducea aminte de o actriță. Purta buze roșii, manichiură simplă și era strânsă de un corset inconfundabil Jolidon, un corset dintr-un material fin peste care picau accesoriile delicate și alese cu atenție.

Nu credeam că o să ajung s-o cunosc întâmplător într-o autogară unde ne-am tot privit minute în șir. Aveam aceeași destinație pe bilet, am urcat în același autocar și ne-am așezat una lângă alta. Am vorbit într-una câteva ore bune, așa ne-am îndrăgostit și prietenia noastră frumoasă încă continuă. 
Ea va fi tot timpul o sursă de inspirație pentru mine, avem multe puncte în comun, iubim moda, parfumurile, călătoriile, tocurile înalte și lenjeria intimă.

Afacerista.
Și-au lăsat amprenta în viață mea și alte femei la care mă gândesc cu drag dar de care nu mai știu nimic…Una dintre ele e o fostă șefă pentru care am lucrat și de la care am învățat foarte multe. Nu a avut o viață prea ușoară, a trecut prin depresii și greutăți dar singură și-a revenit și a luat-o de la capăt…cu ambiție, muncă și devotament a ajuns să-și conducă propria afacere. Anita. Avea un stil aparte, deși era puțin plinuță, era îndrăzneață, tot timpul lăsa la vedere o breteluța fină din lenjeria intimă, o bucățică de dantelă romantică ce stârnea curiozitatea și te arunca într-o colecție Freesia Fresh

Gospodina. 
O altă femeie pe care nu pot să n-o menționez este soacra mea. Am cea mai bună soacră din lume și nu poate nimeni să mă contrazică, nu permit! 😛 
Îmi plac persoanele perfecționiste, curate și meticuloase (like me) iar ea le are pe toate. Nu știu dacă am mai recunoscut dar sunt gurmandă, îmi place mâncarea, gustările care câteodată mi se par…erotice :-)) și cine credeți că gătește cel mai delicios? Soacra. Ea mă inspiră tot timpul cu bucătăria.

Mama tânără, modernă.
Pentru că sunt mămică în devenire, cumnățelele mele dragi o să mă tot inspire de acum încolo.

Ca să trag linie, femeia specială care mă inspiră nu e una singură deci, poate să existe oriunde, chiar și în oglinda în care privesc. 

Pe voi câte femei vă inspiră? Există una singură?
Articol scris pentru SuperBlog Spring 2013, probă propusă de Jolidon.
Share on FacebookTweet about this on TwitterPin on PinterestGoogle+Print this page

Comments (10)

  1. ilda76

    Gasesc a fi mai mult decat inspirata ideea de a mentiona atatea femei minunate care exista in viata ta!
    Am citit cu drag postarea! Te felicit!

    Pupici!
    Ilda
    Lavender Thoughts

    Reply
    1. Federova

      Multumesc frumos Ilda, mai ales pentru timpul pe care il petreci pe blogul meu :D.
      Pupici!

      Reply
  2. Stefania

    Emotionante randuri…Pe mine m-a inspirat foarte mult mama mea, un om foarte simplu si corect, prin toate actiunile ei vizavi de mine si mai apoi de nepoti. Inca o femeie care m-a inspirat este Olga Tudorache, forta ei scenica emana atata vitalitate, imi imaginau mereu ca sunt ca ea 🙂

    Reply
    1. Federova

      Mama e prima fiinta care ne inspira si ne si formeaza, as fi putut sa scriu doar despre ea si sa nu am timp si spatiu sa termin postarea dar am ales mai multe femei :P.

      Reply
  3. Lucica Lazar

    Ai dreptate ca apreciezi aceste persoane ai de invatat cate ceva de la fiecare 🙂 fiecare in viata noastra apreciem o alta sau mai multe persoane,tot timpul avem cate ceva de invatat de la altcineva 🙂
    Felicitari si multumim ca ti-ai deschis sufletul in fata noastra. :-*

    Reply
    1. Federova

      Lucica, eu iti multumesc ca ma citesti si-mi comentezi frecvent din cate am observat. Comentariile voastre insemna foarte mult pentru mine! 🙂
      Legat de articol, desi e scris pentru SuperBlog, mi-a placut foarte mult subiectul tocmai pentru ca am avut ocazia sa amintesc de niste persoane de la care am avut si am tot timpul ceva de invatat. Si aceste persoane sunt multe dar m-am rezumat la cele mai importante de data asta :).

      Reply
  4. Maya Secret

    Ma inspira femeile sigure pe ele, indraznete care stiu ce vor si nu se lasa mai prejos. Femeile care stiu ca pot conduce lumea si fara barbati, dar care in acelasi timp stiu unde sa se opreasca. Femeile care nu isi murdaresca mainile in treburi barbatesti, care stiu sa se descurce si in aceste situatii limita fara sa isi strice manichiura si sa isi stirbeasca demnitatea. 🙂

    Reply
    1. Federova

      Ce descriere adanca, as fi zis ca e “spusa” de un barbat pretenios ;)).

      Reply
  5. MoGio

    A scris si Simona un post asemanator , si mi-a trezit o groaza de amintiri . Asa cum mi-ai trezit si tu . Si eu am fost crescuta de bunica pana la 7 ani , dar eu imi vedeam parintii foarte rar , la sarbatori . Nu stiu ce era in mintea mea atunci , cum ii priveam .. dar stiu ca ma bucuram la maxim cand vedeam plasele cu dulciuri :)) Bine e sa fii copil ..

    Reply
    1. Federova

      Nu stiam, offf!! Cate subeicte pierd, nu mai am timp sa citesc blogurile mele preferate. Trebuie sa iau masuri si sa ma organizez mai bine.
      Cred ca majoritatea din generatia noastra am fost crescuti de bunici undeva la tara :P, mie mi-a placut foarte mult atunci si-mi amintesc cu mare drag de perioada aia a copilariei. Imi aduc aminte ca si mami venea rar cateodata si ghici ce o intrebam pe bunica-mea?!: “Cine e doamna asta?” :)). Iar cand pleca dupa 2 zile, o priveam cum iese pe poarta si dadeam cu palmele in geam sa-l sparg de disperare, plangeam in hohote dar nu ieseam din casa…

      Reply

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *