Oare câte dintre noi ne-am crezut croitorese cândva în copilărie? La mine la bloc era concurență; toate croiam rochițe la păpuși care mai de care. Era o mare plăcere să ciopârțesc materiale sau hăinuțe dar am suferit enorm că mami nu avea mașină de cusut și tot timpul trebuia să mă descurc singură și să cos la mână…
Mami îmi înțelegea talentul și pasiunea de fiecare dată când îmi găsea pe sub pat pitite tot felul de creații făcute bucăți din perdeluțe ori din hăinuțe 😀 dar nu lua măsuri, mă certa puțin și gata.
În schimb mama vitregă ca să mă cucerească a reușit să mă șocheze de ziua mea cu o mașină mică de cusut; mașină de mână.
Atunci a fost o perioadă foarte ocupată și aglomerată pentru mine, spre disperarea mamei se adunaseră stive de materiale și scame sub pat. Mă chinuia grav talentul însă fericirea nu a durat mult, am frecat mașina de cusut până i s-a tocit nu-știu ce rotiță și nu a mai mers, așa a luat sfârșit vocația mea de creator de modă. Așa îmi plăcea să răspund când eram întrebată ce vreau să ajung: “Creatoare de modă”. De designer nu auzisem încă iar croitoreasă suna prea banal. Mami a avut grijă să ducă mașina de cusut la reparat și dusă a fost…nu s-a mai auzit nimic de ea.
Acum, deși am o vârstă tot mă mai mănâncă pielea și mai fac mici modificări la unele haine. Cât am fost șomeră chiar m-am interesat de niște cursuri la un moment dat dar au intrevenit alte schimbări și mi-am luat gândul. Ar fi fost drăguț să pot să-mi pun ideile în aplicare, cred că aș avea talent la rochițe…cât mai multe rochițe :-D.
Mă uitam zilele trecute într-un magazin de electrocasnice după o mașină de cusut adevărată. Nu mă pricep să descifrez date tehnice deși sună foarte bine descrierea ei, îmi place un model anume:
Singer Talent 3323
Am observat că toate mașinile de cusut de pe site sunt albe, exact ca mașinuța mea din copilărie dar asta are un design foarte finuț și atractiv.
Mi-ar plăcea să am curajul să-mi reinventez stilul datorită ei, poate că nu știu cum se folosește dar atâta timp cât există dragoste și pasiune față de modă, sigur ar ieși și cusături fine…
Articol scris pentru SuperBlog Spring 2013.
Bunica avea masina de cusut- cu pedala . Imi modifica fustite , imi cosea tivul, imi croia rochite chiar
Ma fascina sa stau pe asezata pe “ladoi” si sa ma uit la ea cum coase. Primavara lasam usa de la veranda deschisa . Imi amintesc si acum miresmele de afara, sunetul masinii de cusut, linistea din suflet. Cred ca aceea era fericirea perfecta
Ce amintiri placute! Eu am suferit ca “n-am avut” in familie nici o masina de cusut. Bunica mea avea doar razboi si iarna facea covoare la razboi dar pe mine ma cam enerva, ocupa o camera intreaga chestia aia ;)).
Si mie imi place sa cos la masina,meseria mea este de confectionera 🙂 Singer este o marca foarte buna 🙂 din pacate nu detin acasa o masina de cusut,desi este foarte folositoare 😀
MULTUMIM :-*
Nu stiam, ma bucur sa te cunosc mai bine ;)). Confectionara deci.
Buna!Fericirea sufletului in viata e sa faci ceea ce iti place deci urmeaza-ti visele si fa-le realitate!Pupici!
…dar toate la timpul lor! Si ca sa-ti urmezi visele uneori ai nevoie de sprijin, atat moral cat si material si daca acestea nu ti le ofera nimeni la momentul potrivit atunci visele se cam spulbera.
Mama a avut mereu masina de cusut in casa..face parte din ea.Cand eram mica,ma imbraca doar in lucruri cusute de ea,majoritatea albastre…ii placea ei culoarea asta.
Tu ai fost foarte norocoasa,ai avut masina ta personala:))
Kisses
Ce frumos! Asta nu intelegeam eu cand eram mica, de ce toata lumea are masina de cusut numai noi nu , eram tare ofticoasa.
Si n-am fost deloc norocoasa pentru ca n-am avut un mentor, nu stiam sa folosesc masinuta si am stricat-o destul de repede :(.
kiss