Draga copilarie,

Nu stiu exact de ce iti scriu dar stiu ca mi-e dor de tine! Acum ca a venit toamna frunzele au luat-o razna si zboara in toate directiile. Si te rog sa-mi trimiti una din pomul in care ma cataram dupa ciresele de mai si sa-mi scrii ceva pe ea, orice… ca raspuns la scrisoarea mea…
Sa nu uiti de nici o vara petrecuta la tara, de nici o zi in care ma trezeam la pranz si nu vroiam sa ma spal pe fata cu apa rece, alergam dupa pasari si animale doar ca sa le aud, ma balaceam pe inserat in albia de lemn cu apa incalzita la soare; de serile cand saream cu Cipi geamul de la odaie ca sa fugim pe ulita, de zilele cand mergeam la garla si ma inecam in apa pana la genunchi si de toate gradinile in care udam si munceam alaturi de bunica mea draga si scumpa de care mi-e un dor nebun. Stii ca n-as putea sa-i uit vreodata glasul, asprimea mainilor calde cu care ma mangaia si parul vesnic negru, lung si lucios. Mi-e dor de ea…

Iar tu copilarie sa nu uiti de fetita blonda cu ochii verzi si 2 codite care capatase porecla de rusoaica de la nenea Gogu, Dumnezeu sa-l ierte! De seara in care am cazut pe scari de la cateva guri de vin…..sau dimineata in care m-am trezit plangand dupa vitelul meu pe care il trageam de coada mereu (il taiase pentru o nunta)…Amenintarile bunicii ca ma tunde la chelie daca mai iau paduchi de la fetele cu care nu ma lasa sa ma joc :))…cat chin si gaz in capul meu :))…Sau seara acea din iarna in care Cipi a pus-o pe Doina la sanie si ne-am “dat” cu ea pana ne-am dat seama ca nu avem frane cand in panta am intrat in fundul iepii :)).
Tu sa nu uiti! Sa-mi amintesti mereu de toate astea…

Ce racoare era dimineata, ce arsita ziua si ce intunecata era noaptea…ahh ce mai uram noaptea, mai ales cand auzeam pisica cum se urca pe acoperis ;))…nu mai vorbesc de ziua cu marea furtuna de urlam cat ma tinea gatul in mijlocul strazii, desculta, uitandu-ma daca vine buni acasa de la camp…cata frica si cate lacrimi printre tunete si fulgere ;)).
Cum as putea sa uit vinerile in care venea mami pe la noi si o intrebam pe buni deranjata: “Cine e doamna asta de vrea sa ma pupe?”:)). Iar duminica spargeam geamul cu palmele si urlam cu lacrimi siroaie cand vedeam ca iese pe poarta gatita de plecare. Cata durere de copil…rar simteam ca am mama…pana am inceput scoala. Iar singura prezenta masculina a fost fratiorul meu drag.
Si tot ce-am insirat mai sus e doar cea mai mica piesa din acel puzzle unic…
“Unde esti copilarie? cu padurea ta cu tot…?”
…………………………………………………………………


Mi-e dor de acei ani care nu se mai intorc, de unele persoane, intamplari, sentimente, emotii si tot ce-am trait atunci si-a facut copilaria sa fie unica si de nedescris.
Mi-am zis ca nu mai postez nimic personal aici dar la o vizita recenta la casa parinteasca (si pustie de aproape 10 ani) a mamei mele, mi-a sarit gandul la blog in timp ce pozam tot ce prindeam…si-am zis de ce sa nu impartasesc asa frumoase amintiri cu voi? Asa cum mie mi-ar placea sa citesc postari de aces gen poate mai sunt persoane ca mine si au rabdare sa citeasca postarea mea – roman– ;)), tot din placere…
 Raul Olt a fost litoralul nostru :))…eu am avut contact doar cu malul, “plaja”, cu apa prea putin ;))
“La sonde”, unde duceam vitele la pascut…In stanga pozei e o padurice (n-am pozat-o) de fagi, brazi, etc. unde cateodata gaseam pe jos pene de paun. Le pastram in vaza cu sfintenie…Tot acolo mai dadeam nas in nas cu cate un sarpe, porc mistret sau vulpea cea sireata ;))
Cea mai bogata casuta de amintiri….
Desi nu locuieste nimeni de 10 ani fructele tot mai rodesc…
Flori udate la cateva saptamani/luni….mami e bolnava dupa flori, peste tot numai frunze ;))
Camerele sunt gatite cu lucruri facute manual, tesute, lucrate, etc.. O ajutam iarna pe bunica sa faca covoare la razboi. Ce nu-mi placea razboiul ala ca ocupa toata camera. Ma invatase se lucrez in andrele, sa cos pe panza si sa torc lana…
 Costume nationale antice si de nu stiu cand ;)). Tot mami are slabiciune la ele, a cantat candva folclor si cam asta era tinuta de scena :))…
Soba proaspat chituita, d-aia e asa mozolita…Cine stie cunoaste ;))…Ce prietene mai eram pe timp de iarna si ce amintire avem; m-am pitit dupa ea de frica (intre ea si perete era un spatiu stramt) sa nu-mi iau bataie pentru ca imi facusem breton care nu parea breton :))..Mi-am luat-o in final :D.
Lampa o foloseam de cate ori se lua curentul si se lua asa de des parca in ciuda mea.
Covoarele sunt tesute de bunica la razboi….
Astea sunt obiectele mele preferate..un aparat foto vechi care nu mai functioneaza, icoana cu Cina cea de taina care mi-a placut de mica si un fier de calcat de pe vremea strabunicii….e ruginit rau, dar al naibi de greu si gros…deci rezista bine ;))
Sper ca m-ati citit pana aici si n-am plictisit pe nimeni. Nu neaparat ca e interesant rau ce-am insirat printre randuri desi copilarie asa sunt sigura ca e rar traita; dar poate va navalesc amintirile, vi se face dor si va amintiti ca ati trait si avut o copilarie unica…si daca mai aveti bunici vizitati-i, vorbiti cu ei, ascultati-i oricat de plictisitor ar fi!…Daca distanta e prea mare sau timpul nu permite nimic din toate astea exista Posta Romana…o poza, o scrisoare, o vedere face cat 1000 de cuvinte pentru un batran…

XOXO, 
              Federova...
 

Comments (19)

  1. Gabrielle Rose

    tuturor le este dor de copilarie,am avut si eu o copilarie petrecuta la tara si imi este incredibil de dor de ea

    Reply
  2. simona

    Ahh, deci ai facut pana la urma postarea aceasta, o asteptam demult…. Pot sa-ti spun cu mana pe inima ca este cel mai frumos lucru pe care l-am citit pe vreun blog vreodata…
    M-am regasit in atat de multe lucruri incat nici nu poti sa-ti dai seama, razboiul de tesut, Cina cea de taina, fierul rudimentar de calcat, mainile bunicii, portul oltenesc cu ciupagul si opregele tesute de bunica, paduchii pe care ii luam in fiecare vara si gazul si piepetele cu dintii desi pe care ii uram, ohhh si atat de multe emotii…chipul mamei pe care il vedem atat de rar pe gemuletul mic de la casa…m-ai emotionat pana la lacrimi cu aceasta lectie despre uitare, amintire, copilarie…

    Multumesc din suflet pentru aceasta postare!!!!

    Reply
  3. WhisperOfSecret

    Mi-ai rascolit multe amintiri cu postarea asta. M-am cam emotionat,mai tare decat ar fi fost normal.
    Imi pare rau ca ai nostri copii nu o sa aiba parte de ce am avut noi. Si cum zicea un prieten, atunci cand o sa vada intr-o poza o caseta audio si un creion,nu o sa stie legatura dintre ele:).Mi-am adus si eu aminte de bunica mea. Acum il mai am decat pe bunicul pe care il viziteaza ai mei saptamanal si eu cat de des pot. Casa nu mai e aceeasi pentru ca in urma cu 6 ani au fost inundatii si s-a dus tot. Au facut ai mei o casuta mai noua si mai frumoasa(moderna) la ceva distanta de locul acela dar sunt nopti cand ma visez tot in casa veche si ma trezesc plangand stiind ca aceasta nu mai exista. Foarte frumos ce ai scris tu aici!

    Reply
  4. Dia

    :)Ce frumoase amintiri…mi-ai amintit si de copilaria mea care am petrecut-o si eu la bunici, Doamne cate mai inventam si ce prostuta eram, dar era asa de bine:)Mie mi-a placut postarea si am citit-o pe toata:)

    Reply
  5. Butterfly

    Si pe mine m-au crescut bunicii pana am inceput scoala, aceleasi amintiri le am si eu despre copilarie, totul era minunat atunci, din fericire eu ii am pe amandoi bunicii si nu mai pot de dragul lor, si ei de dragul nostru, ii vizitez destul de des, si vorbim si la telefon. Ma intristeaza gandul ca nu vor mai fi si prefer sa nu ma mai gandesc la asta. Foarte frumoasa postare! Pupici! P.S. Imi place fustita 😉

    Reply
  6. dalyda

    frumoasa postarea:X

    Reply
  7. descude

    Foarte emotionanta postarea!
    Cred ca fiecare dintre noi ne regasim in ceea ce ai scris!
    Te pup

    Reply
  8. PreciousBoutique

    cea mai emotionanta postare:(,mi-am adus si eu aminte cu drag de copilarie si de bunica mea,care din pacate nu mai este printre noi,a luat-o de langa mine o boala necrutatoare….Mi-as dori sa fiu din nou copil…unii copii din ziua de azi nici nu mai au o copilarie asa cum am avut noi,ei tot timpul stau pe PC,tot timpul cu telefoanele mobile in mana,si asta de la varste fragede..

    Reply
  9. Federova

    Gabrielle Rose,
    pacat ca nu putem intoarce timpul inapoi cand avem chef ;)).Nu te-am mai vazut la mine pe blog, bine ai venit si multumesc pt comentariu!

    Simona,
    Mai tare m-ai emotionat TU pe mine cand ai zis ca e cel mai frumos lucru pe care l-ai citit vreodata pe blog…Iti multumesc pentru cuvintele frumoase si ma bucur ca ti-am amintit de acei ani mititei si speciali! :P…eram aproape sigura ca ai avut o copilarie asemanatoare cu a mea…incepand de la divortul parintilor…

    Reply
  10. Federova

    WhisperOfSecret,
    Daca te-am emotionat intr-un mod placut si deloc trist atunci ma bucur. Intradevar copii nostri nu vor trai ce-am trait noi, indiferent ca o sa-si petreaca vacantele la tara sau la bloc..au disparut si elasticul si sotronul, si pitulusul si tot…
    Imi pare rau de ce s-a intamplat cu casa, urmaream acum cativa ani la stiri ce se intampla si imi dadeau lacrimile cand vedeam batranii cum plag si privesc cum se naruie tot ce-au construit intr-o viata de om…Noroc cu ai tai ca au facut alta pentru ca multi inca nu si-au revenit…

    Reply
  11. Federova

    Dia,
    iti multumesc! Daca as sta sa povestesc tot ce-mi amintesc, toate nebuniile mele de copil ar iesi un “roman a la Creanga” ;)).

    Butterfly,
    Esti o norocoasa ca inca ii mai ai. Si nu te gandi la ce nu trebuie…Nu am scris cum s-a stins bunica mea in bratele mele si cat de muta si socata am ramas vreo 3 zile..n-am vrut sa scriu nimic trist dar uite ca o fac acum :|…La un moment dat toti ne ducem…
    Te pup si eu si ai grija de bunicii tai!

    Reply
  12. Federova

    dalyda, descude,
    Va pup si eu, multumesc pt comentarii!:*

    PreciousBotique,
    N-as vrea sa cred ca te-am intristat, chiar daca bunica ta nu mai e printre noi. Nici a mea nu mai e (pe cealalta nu am cunoscut-o)…dar cu siguranta le e mai bine acolo unde sunt..
    Sper sa am puterea si posibilitatea sa le ofer copiilor mei o copilarie mai frumoasa ca a mea…chiar daca bunica lor e o motzata si rujata tot timpul (mama) :)).

    Multumesc mult pentru comentarii fetelor!!!Va pup tare!! :*

    Reply
  13. Rox

    m-au emotionat mult postarea ta si pozele 🙂

    Reply
  14. hapi2233

    Frumoase amintiri. Imi place casuta, raul Olt vazut de departe si felul in care te-ai intors tu in copilarie…….sau Ea s-a intors la tine cand ai calcat pragul casei bunicilor……..

    Reply
  15. Anonymous

    frumos

    Reply
  16. Anonymous

    asa e

    Reply
  17. Make-up by Dina

    Frumoasa postare ! Casuta m-a trimis instantaneu cu gandul la copilarie dar si la frumusetea traditional Romaneasca .

    Reply
  18. ella

    Si eu am scris zilele trecute, tot despre copilarie si vremurile alea frumoase, cand nu stiam ce-s alea rautati, probleme sau griji… Cred ca e singura perioada din viata, de care imi aduc aminte cu placere…
    Am zambit, citind postul tau…. si daca tot am ajuns acasa, o sa ma duc sa-mi vizitez bunicii, cei langa care mi-am petrecut cei mai frumosi ani.

    Reply
    1. Federova

      Ella ce frumos ca tu ai si poze cu acele amintiri, cu mielul, cu vacuta, cu flori de primavara…tocmai ti-am citit postarea si m-am si abonat la blogul tau. Sincer te invidiez pentru poze. Eu am foarte putine dar nu de cand eram asa mica :(.
      A fost cea mai frumoasa perioada copilaria, sper sa ma ajute memoria mult si bine si sa nu uit niciodata acele clipe unice!
      Esti norocoasa ca inca ai bunici la tara :).

      Reply

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *